Ocupându-mă de monografia satului Nandra, desigur că m-a interesat și averea bisericii. Nu e vorba atât de terenuri, cât mai ales de cărțile de patrimoniu și de icoanele pe sticlă sau pânză, care au fost cândva în proprietatea bisericii din sat.
Menționată încă în Conscripția lui Inochentie Micu-Klein, din 1733, biserica de lemn din Nandra a dăinuit până în anul 1946, când a fost demolată. Înăuntru, biserica nu era pictată, ci împodobită cu multe icoane, pe sticlă sau pe pânză. Un năndrean venerabil, ajuns acum la vârsta de 80 de ani, Horia Tirca, își aminteste că, la demolarea bisericii, icoanele au fost scoase din biserică și sprijinite inițial de clopotnița bisericii, care se afla în fața altarului. Apoi au fost duse în noua clădire a bisericii. În 1954, când s-a făcut un inventar al bunurilor bisericii, prin grija unuia dintre cei mai vrednici preoți ai satului, Ilie V. Iacobescu, se consemna existența a 13 icoane, 6 pe sticlă (datând de la 1805, până la 1809, ajunse în Nandra în anii 1807-1809) și 5 pe pânză, aflate pe iconostas (toate acestea extrem de valoroase), alte două pe placaj, dar și 9 litografii și un mulaj în ghips, al Maicii Domnului (de “culoare neagră, formă ovală, 0,87 cm”. Această litografie se păstrează și o fotografie cu ea este publicată în monografie).
Nicio icoană pe sticlă sau pe pânză, din cele trecute în inventar, nu mai există astăzi. Ele au dispărut după plecarea preotului Vasile V. Iacobescu, respectiv între anii 1975-1989.
Fără îndoială, cele mai mari valori culturale pe care parohia năndreană le-a avut au fost mai multe cărți liturgice: 8 din sec. XIX și 10 din sec. XX. Le amintim, aici, pe cele datând din anii 1770-1878. Inventarul realizat de preotul Iacobescu adeverește că, în 1954, încă exista, păstrat încă în biserică, un Octoih (având “copertă [din] lemn cu piele maro”), din 1770 (nr. de inventar 225), din vremea “Mariei Terezia și Episcopului Bob, Blaj”, achiziționat în 1772. În 1803 era cumpărat (cu nr. de inventor 113) un Apostol, publicat prin grija Episcopului Bob, la Blaj, volum tipărit cu un an înainte, 1802, “în limba română, cu litere chirilice”. Un Pentecostar apărut în 1805 (achiziționat de biserică un an mai târziu, în 1806, cu nr. de inventar 226) avea coperta din “carton presat în piele maro”. În registrul pentru inventariere se notează că volumul este din “Epoca lui Iosif II”, tipărit la Sibiu! Tot cu litere chirilice este și un Strastnic (1817, nr. inventar 112), care avea coperta din lemn, îmbrăcat cu piele maro. Până în 1865 nu se mai achiziționează nicio lucrare, însă în acel an este cumpărat un Molitfelnic, tipărit în 1854 (nr. inventar 115), la Sibiu (în timpul Episcopului Andrei Șaguna). Apoi, în 1869, este achiziționat un Minei, tipărit în 1866, și un Triod (1867), inventariate, amândouă, la nr. 114). În sfârșit, după zece ani, în 1879, biserica din Nandra achiziționează un Apostolier, din 1878 (nr. inventar 103), prima lucrare “în limba română cu litere latine”, tipărită la Blaj, în timpul Mitropolitului Ioan Vancea de Băneasa.
Niciuna din lucrările amintite mai sus nu se mai găsește în Nandra!
Aceste cărți, adevărate monumente de limbă românească, vechi de peste 300 de ani, sunt importante și pentru însemnările făcute pe ele, de către preoți sau donatori, oferindu-se informații importante de natură istorică, lingvistică, socio-culturală etc. Grație unor însemnări pe două cărți din Nandra, am putut stabili, de pildă, perioada celor 46 de ani de preoție ai lui Pantelimon (Monu) Poruțiu, preotul care a adus în Nandra neamul Poruțeștilor.
Aceste însemnări pot ajuta și la stabilirea corectă a numelor unor eroi din sat, pe baza unor deducții privind numele de familie. În monumentala lucrare Români mureșeni pe fronturile Marelui Război. Documente, ediție, studiu introductiv și note de dr. Vigil Pană, prefața de prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2018, multe nume de eroi sau veterani nu au putut fi descifrate, nici satul din care proveneau. Este cazul învățătorului din Nandra, Victor Drăgan, care provenea din Benic (un sat din județul Alba). Or, dacă cercetăm lucrările de dialectologie și onomastică, de pildă, putem afla dacă în Benic, să spunem, exista numele de familie Drăgan, ceea ce ne ajută la confirmarea corectă a numelor de eroi și veterani.
Era un obicei să se facă astfel de însemnări pe cărți, așa cum se făceau și pe diverse documente oficiale. Domnul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, spunea că “pe versourile unor documente de danie, emise în limba latină de către regii Ungariei, pentru pomeniții cnezi și nobili români din anumite regiuni (Hațeg, Banat), în secolele XV-XVI, se găsesc însemnări personale ale donatorilor (beneficiarilor) în limba slavonă, nume proprii și un fel de explicații a ceea ce conțineau înscrisurile respective în latină.” (Ioan-Aurel Pop, Transilvania, starea noastră de veghe. Cuvânt înainte de Mircea Muthu, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, p. 76).
Doamna Elena Mihu, cunoscuta cercetătoare a cărții vechi românești, care a inventariat și cărțile cu valoare națională din Nandra, în august 1980 (este publicată în monografie o fotografie a distinsei cercetătoare, în fața Bisericii din Nandra), a tipărit deja, în colaborare cu Florin Bogdan, o lucrare cu aceste însemnări: Carte românească veche în județul Mureș: catalog: (secolul al XVII-lea), Editura Techno Media, Sibiu, 2009, pregătind în prezent o altă carte, cu același profil.
Profit de acest prilej, pentru a adresa preoților din satele noastre invitația de a dona cărțile de patrimoniu unei instituții muzeale, unde există condițiile potrivite de climă și securitate, pentru a proteja aceste cărți și a le pune la îndemâna cercetătorilor.
Sper ca părintele Sergiu Iacob, parohul Parohiei Ortodoxe din Ațintiș, să ne ajute, așa cum ne-a promis, să donăm cărțile de patrimoniu, cel puțin cele aflate cândva în proprietatea Bisericii din Nandra, Așezământului “Peregrinus” din Alba Iulia, care va fi finalizat în 2022.
(Episodul următor: Scrisori pentru romanul “Neamul Trifeștilor”)
ILIE RAD
