După modul în care au decurs evenimentele postdecembriste în România, cu formarea partidelor politice, și a structurilor de stat, cu privatizarea și cu modul în care noua putere a conceput procesul de tranziție spre democrație, ne-am dat seama că România, nu numai că nu se îndreaptă în direcția cea bună, dar nu beneficiază nici de o clasă politică adecvată. Am nutrit totuși speranța că pe parcurs, lucrurile se vor schimba în bine, că ea, clasa politică, se va maturiza, se va reseta și se va îndrepta din mers și, în cele din urmă, va fi capabilă să-și intre în mână, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea țărilor vecine, fost comuniste. Din păcate, așteptările noastre n-au confirmat și a trebuit să constatăm regretabilul fapt că, de la un ciclu electoral la altul, calitatea umană a parlamentarilor noștri și a celor puși să guverneze a scăzut simțitor, ceea ce a însemnat legi tot mai proaste, care nu vizau problemele de ansamblu ale țării, și acte de guvernare tot mai slabe, care, toate la un loc, s-au răsfrânt negativ în mersul societății și în viața noastră de toate zilele. Drept urmare, România a pășit din rău în mai rău și lucrul acesta s-a văzut atât pe plan intern, cât și extern. În consecință, România a ajuns fruntașa Europei la tot ce e mai rău și codașă la ceea ce ar trebui să ne caracterizeze.
Din nefericire, cu acest neonorant statut ne-am cam obișnuit, întrucât cu foștii și actualii noștri conducători nu-i nicio speranță, dar nu credeam că putem ajunge și mai jos, adică nu numai de râsul Europei, ci și a întregii lumi. A trebuit să dea peste noi Covidul, ca să ni se demonstreze că “admirabila” noastră clasă politică, inconștientă până în măduva oaselor, și cu prostia lor în cap, n-a ajuns încă la fundul josniciei și al incapacității ei de a sta în fruntea unei țări și națiuni de care nu-i leagă absolut nimic bun, ci numai dorința nesăbuită de a le stoarce seva, bogățiile, până la a le slei de toate puterile. Lucrul acesta, al unei indiferențe totale față de destinul națiunii, l-a observat chiar și acest nenorocit de virus, Sars-Cov-2, care a pus stăpânire pe destinul întregii lumi, după un an și mai bine de jumătate de stăruință, cu succese și insuccese, și care a găsit în România lui Iohannis, Cîțu, Barna, Cioloș, Ciolacu, Simion, Șoșoacă și care or mai fi, terenul fertil, pentru a se desfășura în toată “splendoarea sa morbidă”, românii și România plătind un tribut greu în vieți omenești, în sacrificii materiale și bănești, și aceasta numai pentru faptul că imbecila noastră clasă politică, în nemernicia ei de a se devora unii pe alții, în scopul de a cuceri puterea, au lăsat țara de izbeliște în momentele ei cele mai negre, certându-se ca la ușa cortului, făcând și desfăcând coaliții cu parteneri care se potrivesc ca nuca în perete, ca apoi să dea foc întregii jucării. Cu alte cuvinte, în întreg acest interval de opresiune din partea unui inamic nevăzut, ei n-au făcut altceva decât să dea foc țării, așteptând cu nepăsare să vadă dacă ceva va mai rămâne din ea.
Așa am ajuns noi, românii, îngenuncheați, pur și simplu, de acest Covid, și să trimitem pe lumea cealaltă și fără nicio strângere de inimă peste 42.000 de confrați de la începutul pandemiei, cu un ritm de decese în ultima perioadă care a înspăimântat nu numai Europa, ci și întreaga lume. Și, pentru a dovedi o mostră “de preocupare” a clasei noastre politice, cu partidele ei, amintim că în cursul zilei de ieri sau alaltăieri, când Parlamentul era ocupat cu legalizarea sau respingerea Guvernului Cioloș, România (19 octombrie) a atins cel mai dezastruos bilanț în lupta cu covidul, însumând, într-o singură zi, recordul istoric absolut de la începutul pandemiei de aproape 600 de morți, 19.000 noi cazuri de boală și 1.800 de bolnavi aflați în stare gravă la ATI, cu risc major de deces. Din cifrele de mai sus rezultă că la ora actuală, în România se moare pe capete la fiecare două minute și ceva. Un adevărat genocid ce nu impresionează pe nimeni de la putere.
Încă de la începutul pandemiei, scopul partidelor politice a fost de a câștiga capital politic și nimic mai mult. Dovadă că atât cei de la putere, cât și opoziția au vorbit fiecare pe limba lui. Adică în interesul propriu, astfel încât, dacă cei de la putere erau pentru, ceilalți mergeau pe contra, în așa fel încât românii n-au putut înțelege dacă e bine sau nu a se vaccina, fapt care a dus la dezbateri sterile în această privință, prejudiciind grav ritmului de vaccinări, dar și pregătirile necesare pentru valul care a urmat. Acesta este motivul pentru care, în vreme ce la începutul campaniei de vaccinare ne aflam pe primele locuri în Europa, astăzi am ajuns pe ultimul loc, cu efecte de-a dreptul dezastruoase în răspândirea pandemiei, fapt ce a atras atenția Organizației Mondiale a Sănătății, care ne-a și trimis experți în domeniu. Dar orice soluții ar propune aceștia, situația pandemică din țară nu se va îmbunătăți dacă clasa politică nu va acționa unitar pentru schimbarea modului de a se implica în acest proces. Dacă nu vom schimba radical abordarea vaccinării, reprezentantul OMS ne-a avertizat că România va atinge ținta de 70 la sută, ceea ce înseamnă realizarea imunității de turmă, abia peste doi ani și jumătate, adică prin 2024, ceea ce ar fi un dezastru pentru români și România.
Prinse la colț cu tot felul de matrapazlâcuri, Guvernele care s-au perindat în acest interval n-au fost capabile să-și impună punctul de vedere, permițând dezvoltarea în mass-media și proliferarea la nivelul întregii țări, prin rețelele de socializare, a tot felul de opinii catastrofice antivaccin, care au prins la o mare parte a populației, și care, iată, refuză să se vaccineze, preferând să devină factori de contaminare în masă, și chiar să-și riște viața în locul vaccinării, în ciuda evidenței clare că în țările în care procentul de vaccinare a crescut considerabil, efectele pandemiei au fost mult atenuate.
De notorietate este situația portughezilor care s-au imunizat prin vaccin în proporție de 98 la sută, și care, în prezent, duc o viață aproape de cea normală. Secretul succesului este că în Portugalia, comanda campaniei de luptă împotriva covidului și de vaccinare a căzut pe mâna unui contraamiral inteligent și cu carismă, care s-a adresat poporului în felul următor. Citez din memorie, după Radio România actualități: “Poporul nostru este într-o luptă crâncenă cu un dușman necunoscut, care ne devastează țara și ne pune la grele încercări. Ca în orice război, lupta noastră cere sacrificii. Pe vremuri se murea pe capete pe front, se pierdeau multe vieți omenești, iar noi, în actuala luptă cu Coronavirusul, tocmai acest lucru vrem să-l evităm, pierderea de vieți omenești. Ca urmare, în calitatea noastră de guvernanți, vă cerem să ne fiți alături pentru a învinge, iar singurul sacrificiu pe care vi-l solicităm este să vă vaccinați”! Simplu ca bună ziua, nu-i așa?
IOAN CISMAȘ