Anul acesta, 2021, a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române “Anul Comemorativ al celor adormiți în Domnul”. Ni se cere să avem grijă de mormintele scumpilor noștri răposați. Dar nu peste tot locul cimitirele sunt întreținute la nivelul la care s-ar cuveni. Încercând să ajung în vară la mormintele familiei mele din cimitirul românesc din comuna Sânpaul, comună de vază, în partea veche a cimitirului n-am putut înainta de iarba înaltă. Nenumărate vegetații împânzesc cele două dealuri cu cele două cimitire, românesc și unguresc, așa cum au fost ele organizate mai demult. La Biserica Ortodoxă, preotul este venit de puțin timp, cel dinainte s-a pensionat. Dar Primăria noastră premiată, unde mai plătim și impozite la bruma de terenuri pe care le mai avem, ar putea da o mână de ajutor la vegetația aceasta. Toate proiectele făcute la nivel de comună sunt cu pământurile celor care odihnesc în cele două cimitire, românesc și unguresc.
Lângă mormintele familiei mele sunt îngropați eroi aduși de la Oarba de Mureș. Mi s-a povestit în copilărie că au fost aduși seara și au fost înmormântați nu departe de crucea de marmură a mătușii Anica, frumoasa Anica, sora mamei, care a murit de bronhopneumonie la 21 de ani, în anul 1931, iar crucea ei a fost un punct de reper.
Astă-vară, vegetația de pe mormintele eroilor era atât de înaltă cât crucile acelea tipizate care le marchează mormintele. În copilăria mea, mama mea, Lucreția, care acum se odihnește în cimitir, înainte de a ajunge la mormintele noastre, se oprea la ei întâi, atunci mormintele erau îngrijite și primenite cu flori. Mie îmi spunea: Apleacă-te, fetițo, aici doarme un erou, pune-i o lumânare și o crenguță de salcie înmugurită. Mai face cineva așa ceva cu copiii noștri?
În religia noastră ortodoxă există un cult al mormintelor și al cimitirului. Un cimitir aranjat și întreținut ca la începuturi, în forma sa arhaică este la mănăstirea Prislop. În partea stângă a colinei care pornește de la Biserica din piatra de râu, din secolul XIII, în stil triconc, pe colină se întinde cimitirul vechi. Organizat simplu, curat, aerisit, fiecare moviliță de mormânt este susținută de scânduri de lemn mormântul are cruce de lemn simplă, iar în spațiul rămas, câteva flori. O simplitate maiestuoasă.
Stan Pătraș, la Săpânța a vopsit scândurile, a dantelat aripile crucii, iar crucea a pictat-o cu flori și a mai scris și un epitaf ca o poveste, astfel că cei care vin la cimitir nu se pot gândi decât la faptul că totul e frumos ca-n rai.
Atunci când cel decedat a fost un erou sau a realizat fapte mărețe în viață, la mormânt se pune un monument. Este forma prin care are loc transcedentarea jertfei în artă. Sunt foarte multe monumente realizate în decursul istoriei, dar nu mi-am propus un discurs de istoria artei.
Constantin Brâncuși, de exemplu, a pornit de la felul cum ne comemorăm morții în Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Noi ne hrănim și vii și morții cu pâine, celor plecați le facem pomeni și primul lucru când venim de la cimitir oferim o masă, ne despărțim de cei dragi printr-o poartă a iubirii, apoi însemnul funerar face legătura cu cerul, cu infinitul.
Sculptorii de la Oarba de Mureș au preluat formula lui Brâncuși.
În 1985, când am fost luată de la Muzeul de Artă să merg la Oarba de Mureș pentru a prezenta creațiile lor, am fost impresionată de amploarea șantierului de sculptori veniți acolo. Erau cei mai valoroși sculptori români ai vremii care nici n-au vrut să știe de realismul socialist ca stil al vremii în artă, ca formă de expresie artistică au folosit simbolul inspirat din spiritualitatea creștin-ortodoxă.
Până la urmă s-au făcut cele 11 ediții propuse la început în amintirea celor 11.000 de eroi. Aceste sculpturi, împreună cu cimitirul clasic, cel cu cruci, este un loc unic de comemorare. Ar exista argumente ca proiectul de amenajare să continue chiar și cu fonduri europene. Amintesc doar două argumente, una este de ordin istoric, una dintre bătăliile importante din cel de-Al Doilea Război Mondial cu un sacrificiu de 11.000 de vieți omenești. A doua ține de identitate - cimitir românesc.
VIORICA HERDEAN
