Crește pretutindeni în țara noastră, este iubitoare de umbră și are un latex galben-portocaliu. Se folosește partea aeriană, recoltată în perioada de înflorire (aprilie-septembrie) și uscată la umbră, în straturi subțiri.
Printre proprietăți: vasodilatator, coronarian, antiseptic biliar, descongestiv hepatic, sedativ. Are acțiune anti-spasmodică (asemănătoare papaverinei, dar e mai puțin toxică) și colekinetică (de golire a vezicii biliare). De aceea este recomandată în colecistopatii (inflamații ale vezicii), colelitiaze (pietre în vezica biliară), spasme ale tractului gastrointestinal; în icterul cataral, insuficiență cardiacă, angină pectorală, în tumori; asociată cu sunătoarea, coada șoricelului, mentă și turiță mare dă un ceai pentru bolile de ficat. Extern se folosește în tuberculoza pielii.
Infuzia de rostopască (o jumătate de linguriță de plantă la 200 ml apă clocotită) se administrează câte 1-2 linguri la 3 ore în afecțiunile biliare: colecistopatii, colelitiaze, spasme ale tractului gastrointestinal și în icterul cataral. Sucul proaspăt se folosește extern, în tratarea negilor.
E important să nu se supradozeze pentru că provoacă intoxicații.
