Auziți, iar toamna trece
Printr-un foșnet lung de frunze.
Risipind în juru-i ploaie,
Frig și ceață... și noroaie!
Săgetând cupola albastră
Păsările-n grabă pleacă.
Se aud izbiri de fructe
În grădină și-n livadă.
Și prin hornuri vântul sună,
Ne adună împreună,
S-ascultăm povești nespuse
Din vremuri demult apuse.
VOICHIȚA TOMA
(Din JOCUL DE-A LUMINA, 2018, Editura ,,Cezara Codruța Marica”)
