IN MEMORIAM - - 175 DE ANI DE LA TRECEREA SA ÎN ETERNITATE

În primele patru decenii ale secolului al XIX - lea, scaunul mitropolitan al Moldovei a fost ocupat de unul din cei mai de seamă ierarhi pe care i-a avut Biserica noastră în trecutul ei: mitropolitul Veniamin Costachi. S-a născut la 20 decembrie 1768, în satul Roșiești (jud. Vaslui), primind din botez numele Vasile. Copilul Vasile a dobândit primele cunoștințe de carte în casa părintească, de la un dascăl grec, apoi a urmat pentru scurt timp cursurile școlii de la Trei Ierarhi din Iași. În 1784, la vârsta de 15 ani, a fost călugărit la Huși, de către episcopul Iacob Stamati, primind numele de Veniamin. A fost hirotonit diacon și în curând a trecut în slujba Mitropoliei, ca ieromonah și mare eclesiarh, apoi ca egumen al mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. Paralel cu îndeplinirea acestor slujbe, tânărul Veniamin și-a îmbogățit mereu cunoștințele de carte, dobândind o aleasă pregătire cărturărească. În 1792, când episcopul Iacob Stamati de la Huși a fost ales mitropolit al Moldovei, în scaunul vacant a fost ales egumenul Veniamin de la Sf. Spiridon, în vârstă de numai 23 de ani și jumătate. La Huși a păstorit până în 1796, când a fost ales episcop la Roman. Aici a păstorit șapte ani, până în 1803, când a fost ales mitropolit al Moldovei, în locul părintelui său sufletesc Iacob Stamati, trecut la cele veșnice. Ca mitropolit a păstorit aproape 40 de ani, cu două întreruperi.

Mitropolitul Veniamin Costachi poate fi perceput ca restaurator și îndrumător al școlilor bisericești și laice din Moldova. Pentru instruirea și luminarea clerului moldovean, mitropolitul Veniamin a înființat un seminar la mănăstirea Socola de lângă Iași, în 1803. A înființat apoi o școală pentru călugărițele de la mănăstirea Agapia, unde era stareță sora sa, Ecaterina. În octombrie 1805, mitropolitul Veniamin a organizat și o școală de cântări bisericești la Iași, aducând la conducerea ei un renumit dascăl de psaltichie din Constantinopol. La îndemnul mitropolitului, unul din bursierii săi, cărturarul Gheorghe Asachi, a predat, între anii 1814-1818, un curs de inginerie în limba română, la Academia Domnească din Iași, punându-se astfel bazele învățământului politehnic la noi. În toamna anului 1824, mitropolitul Veniamin a deschis la mănăstirea Trei Ierarhi din Iași o școală “începătoare” (elementară), cu limba de predare română. În 1828, prin strădaniile mitropolitului și ale lui Gheorghe Asachi, pe lângă școala începătoare, s-a mai organizat o școală “normală”, cu doi ani de studii, și un gimnaziu, cu patru ani de studii. Școala de la Trei Ierarhi s-a numit și “vasiliană”, după numele lui Vasile Lupu, primul organizator al școlii de aici. În noiembrie 1834, prin strădaniile acelorași doi mari ctitori ai învățământului românesc, s-au deschis cursurile unei Academii la Iași, numită Academia Mihăileană, după numele domnitorului de atunci, Mihail Sturza. Mitropolitul Veniamin și Gheorghe Asachi au reușit să deschidă la Iași, în 1834, prima școală publică pentru “fetele orășenilor”. S-au ocupat și de deschiderea unor “școli ținutale” în diferite orașe ale Moldovei. La îndemnul mitropolitului, unii boieri și unele mănăstiri au întemeiat școli sătești pe moșiile lor. În 1841, în urma demersurilor lui Veniamin Costachi și Gheorghe Asachi, s-a deschis la Iași prima școală de arte și meserii din Moldova. În tot cursul arhipăstoririi sale, mitropolitul Veniamin a trimis numeroși tineri la studii în Apus, în Grecia, în Rusia sau la școala de la Sf. Sava din București. În tot acest timp, mitropolitul Veniamin a dus o luptă dârză pentru păstrarea și promovarea limbii române în școlile întemeiate de el, împotriva boierimii reacționare care voia păstrarea limbii grecești sau a celei franceze.

Mitropolitul Veniamin a organizat și înzestrat două tipografii: una la Mitropolie și alta la mănăstirea Neamț (1807). În acestea s-au tipărit, în cursul păstoriei sale, zeci de lucrări, fie tălmăcite de el, fie lucrări ale altora, tipărite sub îndrumarea sau cu cheltuiala sa. Prin tipăriturile sale, mitropolitul Veniamin a adus o contribuție importantă atât la dezvoltarea teologiei noastre, cât și la dezvoltarea limbii literare românești.

Această operă era însoțită de o credință puternică în Dumnezeu și de o nemărginită dragoste față de oameni. Întreaga sa avere, atât cea moștenită de la părinți, cât și cea câștigată de pe urma ostenelilor sale arhierești, a dat-o celor lipsiți. Pentru credincioșii săi din Iași, dar și pentru mândria Mitropoliei Moldovei, a pus, în 1833, temelia actualei catedrale mitropolitane, terminată abia în 1887. Mitropolitul Veniamin a avut și un important rol politic, fiind în 1821, după plecarea ultimului domn fanariot, locțiitor de domn (caimacam). Ca președinte al Divanului țării sau al Adunării obștești, și-a spus cuvântul în cele mai însemnate probleme ale țării, îndemnând pe toți să fie uniți, pentru binele și fericirea Patriei. A participat și la alcătuirea Regulamentului Organic al Moldovei. După o activitate atât de îndelungată și rodnică în slujba Bisericii și a Patriei, marele cărturar Veniamin s-a retras din scaunul mitropolitan, în ianuarie 1842. S-a așezat la mănăstirea Slatina, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții, continuându-și munca de o viață întreagă, adică traducerea de cărți din grecește. A închis ochii pentru vecie la 18 decembrie 1846, în vârstă de 78 de ani. Îngropat lângă biserica mănăstirii, rămășițele sale pământești au fost așezate, în 1886, în catedrala mitropolitană din Iași, începută de el.

Prin strădaniile sale necontenite puse în slujba semenilor săi, prin curăția și sfințenia vieții sale, prin dragostea sa nemărginită față de patria sa și de poporul pe care l-a păstorit, mitropolitul Veniamin s-a înscris ca o personalitate proeminentă în viața poporului nostru și a Bisericii sale. Pentru toate acestea, a fost unanim apreciat de contemporani, iar amintirea sa a rămas mereu vie în conștiința urmașilor. Marele nostru istoric Nicolae Iorga scria: “Un om mai sfânt și mai bun decât dânsul n-a mai ținut în mâini cârja de episcop român”. Vrednic urmaș al lui Varlaam și Dosoftei, putând sta alături de marele mitropolit Andrei Șaguna al Ardealului, având amândoi numeroase trăsături comune, mitropolitul Veniamin Costachi este icoana adevăratului păstor de suflete și cârmuitor bisericesc.

FLORIN BENGEAN

Lasă un comentariu