Multă lume se dă drept patriotă în zilele noastre. Lozincile abundă în declarațiile politice sau mai puțin politice. Politicienii se jură sau, mai precis, s-ar jura, dacă li s-ar cere, că tot ce fac ei e spre binele tuturor românilor și al patriei, în general. Dar când e vorba de limba în care ne spun majoritatea dintre ei, toate astea și încă atâtea pe deasupra, româna lor, vreau să spun, e o jale. Abia ne obișnuiserăm cu celebrul, ca și trântit când nu trebuie, că a și venit vremea lui pentru lipit nelalocul lui, ca de pildă, în construcția “a locuit la - să zicem - Pitești pentru cinci ani”. Adică cum, coane Fănică?, ar spune celebrul polițist caragialian Pristanda. Nu era mai simplu: “a locuit la Pitești cinci ani” sau, eventual, “timp de cinci ani”? Dar, vedeți, pentru ăsta, ca și, ca și, dă unor nepregătiți sufletește și mintal iluzia de intelectualitate, adicătelea au impresia, folosindu-l, că se exprimă ales, nu ca toată lumea... pe care ei o disprețuiesc. Pe vremuri se spunea că vorbești în radicale, dacă aruncai vorbe rar folosite oral, mai degrabă în scris. Acum, că e țara plină de doctori, din păcate nu de medici, doctori și ei, dar puțini, e plină și de persoane care se cred mai distinse, dacă își presară discursul despre nimic cu o vorbă străină sau altfel decât în vorbirea de până atunci, considerată, probabil, inferioară.
Mulți dintre acești patrioți, politicieni, dar și jurnaliști făcuți pe puncte, cum se spunea când existau cartelele, în prima fază, cea din anii '50 ai secolului trecut, nu din faza a doua, a lui N. Ceaușescu. Adoptă biete expresii din engleza americană, cum e una obsedantă, “a face diferența”, când trebuie și, mai ales, când nu trebuie. Am spus biete expresii, pentru că ele sunt călcate astfel în picioarele gândirii lor. Limba română n-o prea știu, dar declară ritos că iubesc țărișoara pentru care ar face totul. Mă rog, de făcut fac ei totul, dar mai ales pentru ei. Cât despre țărișoară, asta mai poate să aștepte.
Stâlcirea limbii e un simptom al unei gândiri strâmbe, stâlcite și ea. Te întrebi ce încâlceală de gânduri (să le zicem totuși așa) e în capul acestor bâlbâiți intelectual. Doctori în tot felul de științe, pentru care n-au făcut nimic, nici cu un pas nu au progresat acestea prin contribuția lor. Adică nu “și-au adus aportul”, cum spun tot ei, doctorii ăștia nu fără arginți, ci fără minte. De ce e expresia asta, aici, mai sus, citată, greșită? Păi, simplu: apporter înseamnă în franceză, de unde am luat și noi aportul, a aduce, deci “a-și aduce aportul” s-ar traduce “și-au adus adusul” sau “și-au adus aducerea”. Dar unde să stea în capetele înfierbântate numai de creșterea averii proprii prin afaceri necurate o asemenea idee?
Un poet portughez a spus cândva, demult, că patria lui e limba portugheză; la noi, ceva mai târziu, a afirmat că patria sa e limba română un alt poet, român de data asta, Nichita Stănescu. Dar, de fapt, ea, limba română, e patria noastră a tuturor, poeți sau simpli “civili”. Sau ar trebui să fie. Și atunci stâlcirea ei ce altceva să însemne decât o lipsă de iubire față de patrie, ba chiar un dispreț față de ceea ce atâția declară ritos, uneori cu mâna în dreptul locului unde se presupune a fi însăși inima, că ei o iubesc și o prețuiesc mai mult decât orice.
E atâta ipocrizie, atâta minciună în spațiul public, încât nu știu când se va limpezi ceva, când va veni ziua în care vei putea să-i chiar crezi pe vorbitorii de pe la televiziuni și radiouri. Acum, în româna lor ciudată, tot ce spun ei e mai ales minciună și neadevăr, praf în ochi, perdele de fum. Unii, mai îndrăzneți pentru că-s mai proști, au chiar declarat că ei nu sunt lingviști ca să trebuiască să se exprime corect în limba română. Ca și cum corecta exprimare ar fi obligatorie numai pentru lingviști, adică pentru profesioniștii limbii. Când, de fapt, toți ar trebui să fim profesioniști ai limbii române, din moment ce trăim aici, ba mai facem și școli aici, iar unii, puțini, mai citesc și câte-o carte în limba română. Sigur, doctorii de mai sus nu pot fi puși și la cazna asta, a limbii române corecte, că doar, vorba politicianului respectiv, nu sunt toți lingviști.
Dar ce foloase se trag/extrag din declarațiile ipocrite de dragoste de patrie/țărișoară, oricum ar fi ele exprimate! Câte averi nu s-au făcut în spatele acestei perdele de fum!
Poate că, dacă perdelele astea de fum ar lipsi, și cerul s-ar mai limpezi, limba română vorbită ar fi mai corectă, s-ar mai îndrepta puțin și lucrurile în țara asta. Mai știi? Poate că nu, dar poate că da.
NICOLAE PRELIPCEANU
