• “Mihai Eminescu, Poetul Nepereche, pe bună dreptate a numit Biserica Ortodoxă “Maica spirituală a neamului românesc”, cunoscând că ea a fost aceea care a născut din nou, “din apă și din Duh”, pe fiii poporului nostru și i-a hrănit cu “laptele” Evangheliei și cu “pâinea” cerească a bunelor vestiri de mântuire. Tot în calitate de mamă duhovnicească, Biserica strămoșească a asigurat unitatea etnică a românilor și unitatea lor de limbă. În aceeași înaltă cugetare, Eminescu a declarat Biserica “Azilul de mântuire al țării”, deoarece ea a salvat de la fărâmițare, sufletul național, învățând pe cei dreptcredincioși ca “Toți să fie una”, cum a dorit divinul ei Întemeietor, “Să se ferească de dezbinări” și să fie “Toți uniți”, precum ramurile verzi pe aceeași tulpină”.
Preot Ștefan Șlevoacă (1912-1998), doctor în teologie la Cernăuți, exeget în Omiletică, cu studii europene aprofundate, scriitor bisericesc, predicator înduhovnicit la Cernăuți, Suceava, Câmpulung-Bucovina, misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii.
***
• “Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Și este chiar mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înțelege chiar și atunci când toți cei din jurul nostru ne înțeleg greșit. Pentru că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când toți ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu și-aduce aminte de noi chiar și atunci când toți ceilalți ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu și doar ai Lui pentru eternitate”.
Paramhamsa Yogananda (1893-1952), scriitor, a fost primul maestru spiritual, originar din India, care și-a stabilit domiciuliul permanent în Occident. A ținut sute de prelegeri în fața a mii de oameni în “campania sa spirituală”... Înaintea acestei campanii a primit un sfat de la mentorul său spiritual: “Occidentul este avansat în realizări materiale, dar lipsit de înțelegere spirituală. Este voia lui Dumnezeu ca tu să joci un rol important în a învăța omenirea valoarea echilibrării vieții materiale și a celei lăuntrice, spirituale”.
***
• “În India există o pasăre numită NIBUS. Aceasta, pe vreme frumoasă și bună, stă tot timpul în cuibul ei, tristă și posomorâtă. De îndată ce vine vremea rea, cu vânt, vifor, furtună, ea zboară din cuib voioasă, desfătându-se în văzduhul tulburat”.
Așa se întâmplă și cu oamenii răi, geloși, invidioși; se bucură de răul vecinului, al aproapelui, prietenului, colegului și sunt triști atunci când sunt mai buni decât ei, în diferite ipostaze ale vieții (n.a.).
P.S. “Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în așternuturile lor și de cei ce săvârșesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej. Pentru aceasta zice Domnul: “Iată, Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire, de care nu veți putea să vă feriți grumazul vostru și nu veți mai călca mândri; căci vremurile sunt rele” (Miheia cap. 2, vers. 1-3).
PĂRINTELE ILIE
