MAI ARE ROST?

Distribuie pe:

Mai are rost a scrie poezie

Să-nfioreze suflete-ntristate?

Când mii de griji și multă silnicie

Ne umple ziua plină de păcate?

Mai are rost să-nfiorezi cuvântul?

Să-ți storci din suflet lacrima divină?

Când ura, nesimțirea, neiubitul

Îmi intinează ziua cu-a ei vină?

Mai are rost să-ți pui în gând speranță?

Să călărești pe aripi de visare?

Când viața-i încâlcită ca o ață,

Și n-are-n dânsa pic de înălțare?

*

Voi nu simțiți cum totu-i în schimbare?

Că banul și puterea sunt în toate?

Cum nu-i iubire-n suflet și iertare?

Cum vântul dezbinării prea mult bate?

Cum omul are suflet ca de gheață?

Că poezia nu-i mai leac pe rană?

Că-n zi de zi ne minte astă viață,

Și lacrimi de necaz ne pune-n geană?

Că prea puțini de-acum se-nfiorează

Citindu-ți spusa ta în poezie?

Că-s tot mai rari aceia ce visează,

Și se înalță încă-n vrednicie.

*

S-a dus de-acuma vremea poeziei,

Când o să vină iarăși eu nu știu,

Până atuncea încă, dragii mei,

Citiți ce astăzi, eu vă scriu.

MIRCEA DORIN ISTRATE

Lasă un comentariu