• “Demnitatea creștină nu este a chipului omului în om, ci este demnitatea chipului lui Dumnezeu în om. Omul, și mai cu seamă creștinul, de regulă, când i se întâmplă lucruri care-l afectează doar pe el, le rabdă. Dar când se întâmplă lucruri care mutilează chipul lui Dumnezeu în el, atunci luptă, luptă până când ajunge martir. Acest chip al lui Dumnezeu din om este suportul demnității creștine.
Dan Puric (1959-), actor, eseist, autor, regizor de teatru, creștin ortodox și patriot român
***
• “Credința cea tare și îmbogățită cu fapte bune este credința care place lui Dumnezeu. Această credință este mântuitoare, ne îmbogățește sufletește, ne înnobilează, ne sfințește și ne dă pacea cu noi înșine și cu semenii noștri. Acolo unde va pătrunde harul lui Dumnezeu prin credință, acolo va pătrunde și adevărata dragoste și nu-și va mai afla loc nici pizma, nici ura, nici iubirea de sine, nici răutatea, ci își va face loc duioasa mângâiere a Duhului Sfânt. Dacă credința se vede din faptele noastre cele bune, să fim încredințați că Dumnezeu le răspunde întotdeauna. Să fim oameni nu numai pentru noi, ci și pentru cei din jurul nostru, pentru societatea în care trăim”.
Florin Bengean (10 aprilie 1978 - ), doctor în istorie, preot, profesor universitar, cercetător, scriitor, director al bibliotecii “Petru Maior” din Reghin, patriot cu dragoste de neam, țară și biserica străbună
***
• “Înainte de nașterea Domnului nostru Iisus Hristos cu vreo cinci sute de ani, în Persia era împărat Cir, cuceritorul Babilonului, eliberatorul evreilor, pe care i-a sprijinit în a-și reedifica Cetatea Ierusalimului și Templul Sfânt. Era un om căruia îi plăcea să fie măgulit, lăudat, chiar dacă realitatea era alta. Împlinea cinzeci de ani de stăpânire. A adunat sfetnicii și înțelepții din toată împărăția, pe care i-a rugat să-i arate lui și tuturor supușilor ce lucruri bune a făcut în cei cinzeci de ani, știind că va fi măgulit cu laude. Aceștia au spus împăratului lor că numai cinzeci de fapte bune a făcut; atunci când își aniversa ziua de naștere și făcea milostenie cu supușii și cei săraci”.
Așa este și în ziua de astăzi; o parte din mai marii noștri sau cei care sunt puși în funcții de conducere sunt mai mult doritori de laude decât de fapte bune. Să ne aducem aminte de mai-marii și înaintașii noștri vrednici, care cu adevărat își merită locul lor în istorie și în sufletul nostru (n.a.).
P.S. Evrei, cap. 11, vers. 1-3, 6: “Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută”.
PĂRINTELE ILIE
