PENTRU CĂ TE-AM PURTAT ÎN PÂNTEC TIMP DE NOUĂ LUNI: ZERO LIRE

Distribuie pe:

Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână. Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuța mamei, care, ștergându-și mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo: “Pentru că am smuls buruienile din grădiniță: 5.000 lire. Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10.000 lire. Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1.000 lire. Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15.000 lire. Pentru că am luat două calificative “foarte bine” la școală: 10.000 lire. Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7.000 lire. În total: 48.000 lire”.

Mama își privi copilul în ochi, cu multă blândețe. În mintea sa reveneau o mulțime de amintiri. Luă un creion și scrise pe dosul hârtiei: “Pentru că te-am purtat în pântece timp de nouă luni: 0 lire. Pentru toate nopțile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lire. Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lire. Pentru toate prilejurile în care ți-am șters lacrimile: 0 lire. Pentru tot ceea ce te-am învățat zi de zi: 0 lire. Pentru toate mesele de mic dejun, prânz și cină, pentru toate gustările și sandvișurile pe care ți le-am pregătit: 0 lire. Pentru viața pe care ți-o dau zi de zi: 0 lire. În total: 0 lire”.

AUREL VÂGA

Lasă un comentariu