2 NOIEMBRIE 1919 - PRIMELE ALEGERI PARLAMENTARE PENTRU PRIMUL PARLAMENT AL ROMÂNIEI ÎNTREGITE

În zilele de 2-4 noiembrie 1919 au avut loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaților și în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetățenii din toate provin-ciile românești aleg un singur Parlament al României.

Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituționale, aducând precizări importante. Pentru a fi ales în Adunarea Deputaților se cerea: a fi cetățean român; a avea exercițiul drepturilor civile și politice; a avea vârsta de 25 de ani împliniți; a avea domiciliul real în România. Pentru a fi ales în Senat se cerea: a fi cetățean român; a avea exercițiul drepturilor civile și politice; a avea vârsta de 40 de ani împliniți; a avea domiciliul real în România. Cetățenii primeau certificat de alegător; cei care nu-și exercitau “fără temei legitim” dreptul de vot erau amendați cu sume variind între 20 și 50 de lei. Modificările au însemnat, printre altele, renunțarea la censul de avere.

Introducerea votului universal a avut ca rezultat creșterea spectaculoasă a numărului de alegători, mutarea centrului de greutate a vieții electorale de la oraș la sat și schimbarea modului de desfășurare a luptei politice. Dacă până la război, în regimul votului pe colegii, existau circa 100.000 de alegători cu vot direct, după adoptarea legii electorale, numărul acestora a crescut la câteva milioane (4,6 milioane în 1937). Evident, aceste cifre se referă la vechiul Regat care avea, în 1914, circa 7,7 milioane de locuitori și la România Întregită, cu o populație de 19,5 milioane de locuitori în 1937. Pentru a evidenția noua realitate electorală, menționăm că în 1914, un deputat era ales de aproximativ 400 de cetățeni; decretul-lege din 1918 stabilea că un deputat era ales de 30.000 de cetățeni, iar din 1920 - de 50.000 de cetățeni, adică de 125 de ori mai mulți, comparativ cu perioada antebelică.

Circa 80% din populația României trăia în sate, astfel că țărănimea a devenit principala masă electorală, iar centrul de greutate al confruntărilor politice în timpul alegerilor s-a mutat de la oraș la țară. S-a schimbat modul de desfășurare a campaniei electorale: dacă până în 1914 un candidat îi putea vizita la domiciliu pe toți alegătorii din circumscripția sa, în condițiile votului universal, el trebuia să se adreseze zecilor de mii de oameni, să participe la numeroase întruniri electorale, să țină discursuri în medii foarte variate (…) În intervalul 1919 - 1937, în România s-au desfășurat zece alegeri pentru Adunarea Deputaților și pentru Senat (în 1919, 1920, 1922, 1926, 1927, 1928, 1931, 1932, 1933, 1937).

Este o realitate că evoluția partidelor politice a depins în bună măsură de influența lor electorală.

(Sursa: istoria.md)

Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite

foto preluat de pe agero-stuttgart.

Lasă un comentariu