CÂNTEC TÂRZIU
Dar nu-i o amăgire vană,
când, peste toate, mai îngâni:
mi-e dor de țara transilvană
și de țăranii ei bătrâni!
Voi spune timpului să steie,
sălbatic o să-l mai implor!
acolo unde mai scânteie
un fir de foc în vatra lor.
În cimitirul greu de prune
se mută satul, rând pe rând...
Când clopotele prind să sune
și noaptea le aud chemând!
Muntenii nu mai vin cu plute,
piuarii nu mai trec prin sate,
fântânile s-au stins, umplute
cu sarea lacrimei vărsate.
Să fiarbă prunele-n corlană,
pe dealuri să mai latre câni!
Mi-e dor de țara transilvană
și de țăranii ei bătrâni!
(din volumul “Un cântec de dragoste pentru Transilvania” - 1983)
Născut la Petea de Câmpie (județul Mureș), absolvent al Liceului “Al. Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureș. Urmează cursurile Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” din București, întrerupându-și studiile din cauza “dosarului” (părinții i-au fost declarați “chiaburi”). În 1951, este admis la Școala de Literatură “M. Eminescu”, după ce a publicat versuri în “Ardealul nou”, “Almanahul literar”, “Contemporanul”, “Flacăra”. Redactor la “Viața Românească” (1952-1964), secretar al Uniunii Scriitorilor (1964-1968), apoi redactor-șef adjunct la “România literară” (până în 1990).
După debutul editorial cu Poezii (1956), s-a impus cu volume precum Coloană în amiază (1961), Umbra plopilor (1965), Calendar (1969), Încă nu (1972), Măslinul lui Platon (1977), Un cântec de dragoste pentru Transilvania (1983), Podul de vamă (1986), Cumpene (1991), Până-ntr-o zi (2017), recompensate cu Premiul Uniunii Scriitorilor (în mai multe rânduri) și Premiul Asociației Scriitorilor din București.
La Editura Cartea Românească au apărut, recent, trei volume postume din creația regretatului maestru, considerat de critica literară drept unul dintre cei mai importanți poeți români postbelici. (I.S.)
ILEANA SANDU
