146 DE ANI DE LA DATA DE NAȘTERE A REGINEI MARIA A ROMÂNIEI

Regina Maria este născută în Anglia, pe 29 octombrie 1875. Este nepoata Reginei Victoria după tată și a împăratului rus Alexandru al II-lea după mamă. Tatăl ei, Alfred, duce de Edinburgh, este al doilea fiu al reginei Victoria, iar mama ei este singura fată din familia imperială rusă. Pentru Maria, grădina “Curtea englezească” este o amintire caldă a casei natale.

Cândva, firavele flori ciuboțica-cucului așteptau razele calde ale soarelui sub pătura frunzelor căzute. În memoriile sale, Regina Maria împărtășea că buchetele delicate de flori au cucerit-o încă din copilărie, când, împreună cu surorile ei, culegeau ciuboțica-cucului la Windsor și Devon-port. După ani, când și-a căsătorit una din fete cu regele sârb, Maria a redescoperit frumusețea lor în pădurile din jurul Belgradului. Grădina aceasta, regina a botezat-o și în numele unuia dintre nepoții ei sârbi, “Colțul prințului Tomislav”.

GRĂDINA CURTEA ENGLEZEASCĂ

În mijlocul grădinei se află o oglindă cruciformă de apă, cu formă tipică a crucii bizantine, din această oglindă ramificându-se mai multe linii de apă. Toate părțile oglinzii de apă sunt egale ca lungime. Acest simbol se folosea în perioada antică cu cele mai diferite înțelesuri ca semn al zeului Soarelui, zeului ploii, ca simbol al elementelor din care a fost creată lumea: aer, apă, pământ și foc. În perioada timpurie a creștinismului, această cruce reprezintă simbolul lui Hristos.

Grădina este împrejmuită de un canal de apă care se varsă în bazin. Ghivecele de flori din piatră sunt păstrate în forma lor originală. Grădina este împrejmuită dinspre mare și din partea canalului de apă, cu ziduri de piatră. Acolo unde se unesc este construit un basorelief din piatră al Fecioarei Maria cu Pruncul în brațe. Aceeași imagine e Fecioarei Măria cu Pruncul se mai află în câteva locuri în parcul Castelului Fântâna de Argint și pe cișmeaua din piatră de la intrarea capelei Stella Maris. Imaginea Fecioarei Maria se mai află deasupra intrării în capelă, într-o statuie din piatră albă de pe zidul vilei Cuibul liniștit, precum și în reproducerea mozaicului bizantin din hramul de pe insula Torcelo și în prezent face parte din expoziția din aceeași vilă.

GRĂDINA DIVINĂ

Construcția Gradinei divine, sau Grădinei lui Allah cum o numeau pe atunci turcii locali, a durat între 1931 și 1935. Ea este ca un hram al Naturii, în fața căreia regina se închina mereu.

Regina Maria a construit această parte a complexului din parcul de la Balcic asemănător cu Grădina Raiului descrisă în Sfânta Scriptură. Se pot găsi similitudini și analoguri cu Eden. Potrivit Bibliei, din Eden izvorăște un râu care udă grădina. Cele patru ramificații ale izvorului stabilesc amplasarea Raiului. Apa din parcul Castelului, prin canalele de scurgere și oglinzi, strânge patru izvoare. Apa din Grădina divină izvorăște dintr-o cișmea cu trei guri de scurgere, care simbolizează cele trei fețe ale lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Pe piatra de deasupra cișmelei este încrustat chipul Maicii Domnului cu un vapor în brațe și inscriptat textul: “Dei Mater, Stella Mares, ora pro nobis” (Maica Domnului, Steaua Mării, roagă-te pentru oameni).

Apa de la cișmea se scurge într-o oglindă de apă, care, prin forma sa, amintește de crucea lui Hristos, cu aureolă. Probabil că pietrele de pe marginea oglinzii de apă simbolizează anii trăiți pe Pământ de Hristos și drumul lui spre Golgota. Zidul Grădinei divine dinspre mare are în centru o curbură amvonică pe care este montat un vas în formă de pește, cel mai vechi simbol al Iui Hristos.

De ambele părți ale canalului cu apă mică se ridică chiparoși veșnic verzi. În creștinism, chiparosul simbolizează viața veșnică. Acest copac crește în Grădina divină din Eden. Din lemnul lui este făcută și Arca lui Noe.

Dumnezeu a sădit în Rai și pomi fructiferi, pentru a se hrăni Adam și să-i îngrijească. Cândva, și la Balcic, la umbra chiparoșilor, pe marginea fiecărei alei, creșteau o mulțime de pomi fructiferi, vișini, cireși, caiși, meri ș.a. Mirosul pomilor înfloriți primăvara și dulceața fructelor lor completau beatitudinea în timpul plimbării prin parc.

De partea cealaltă a canalului de apă se află o fundație, identică cu un hram creștin din bizantinul timpuriu bazilică. Forma dreptunghiulară a temeliei acestui hram aduce cu o corabie care simbolizează Arca lui Noe. Fundația este realizată din pietre neprelucrate, cu formă neregulată, așa cum au fost construite și primele hramuri bizantine.

Probabil că aceasta formă arhitecturală a fost creată de regina Maria ca loc de comunicare cu Dumnezeu: “Muzica minunată sau legătura sufletească perfectă cu Natura mă îndemnau să-L înțeleg și să-L simt cel mai profund pe Dumnezeu. O priveliște măreață, liniștea pădurii dese, grădina cu flori, cerul înroșit la apus, priveliștea furtunii de pe mare îmi dau o concepție despre veșnicie și eternitate mai clară decât oricare ceremonie religioasă”. (“Istoria vieței mele” p Maria, Regina României)

GRĂDINA PRINCIPESA ILEANA

Într-unui din textele sale, Regina Maria povestește: “Balcicul a fost întoarcerea mea la mare, prima mea dragoste. Născută pe insulă, sufletul meu râvnea la mare. Ileana a moștenit această dragoste a mea. Ea aparținea Balcicului și Balcicul îi aparținea. Nu puteam să mă gândesc la Balcic fără să nu mă gândesc și la Ileana. Împreună cu ea mi-am dezvoltat și finalizat visul. Nici o bucurie nu poate fi împlinită dacă nu este împărtășită. Copilul meu și cu mine am sădit grădinile cu multă dragoste”.

În trecutul printre înalții gutui, apa dintr-o cișmea din piatră se revărsa într-un bazin de piatră. În jurul lui erau înșirate mese și canapele din piatră. Apa din bazin se revărsa într-un lac artificial. Această grădină este botezată după numele principesei și a fost construită în perioada 1933-1937, când a fost construit întregul teren al celei mai înalte terase a Castelului. Aici, pământul din straturile de flori parcă a absorbit magia fanteziei, cu care grădinarul Jules Jannin întărește, numai din câteva hașurări, farmecul naturii. Din mâinile lui au răsărit culori extraordinare, de neatins nici măcar de imaginația omenească. în 1937, grădinarul-făcător de minuni moare la Balcic și este înmormântat alături de soția lui în Cimitirul de aramă aflat în apropierea mării. Pentru a nu lăsa florile orfane, după moartea grădinarului, Regina a pus în grădina Principesei Ileana o placă de recunoștință cu următorul text: “Lui Jules Jannin, care a făcut ca visul meu să devină realitate în această grădină”. În acele timpuri, aceasta era cea mai frumoasă grădină din complexul regal de la Balcic.

VILA IVKA ȘI MĂNĂSTIREA

În apropiere se află ruinele mănăstirii care, din păcate, a fost distrusă de o alunecare veche de teren. A rămas numai fântâna veche, care se afla în curtea hramului. Ideea construirii mănăstirii în complexul regal de la Balcic a fost a principesei Ileana. Încă de la o vârstă destul de tânără ea s-a angajat cu diferite activități ale Asociației Internațional-Creștine, în principal cu binefacere.

Încă fecioară fiind, principesa Ileana este președinte de onoare al tuturor corpurilor de fete ale asociației în România. Ileana s-a angajat foarte activ în grijile Asociației pentru văduve și orfani, mai ales după sfârșitul Primului Război Mondial. În Castelul de la Balcic, principesa a creat o tabără de vară a Asociației - în vila de odinioară Ivka. Numele vilei vine de la abreviatura asosciației Young Woman Christian Association (IWCA). Clădirea se află lângă Grădina lui Allah. Le desparte un zid de piatră. În timpul Reginei Maria, în curtea vilei Ivka se afla o grădină cultivată cu legume. Era și un răsadnic micuț cu pomi fructieri. Acolo erau cazate fetele din clasele superioare care veneau din București și restul României. În general, fete rămase fără părinți după Primul Război Mondial. Sejurul lor în complexul regal era suportat în întregime de Regina Maria și fiica ei, principesa Ileana.

Cel mai probabil, mănăstirea din complex era întreținută și populată tocmai de fetele de la Asociația Tineretului Creștin. Sfârșitul vieții sale, principesa Ileana l-a petrecut ca măicuță în SUA, unde purta numele de sora Alexandra. în PensyIvania, Ileana a mai construit o mănăstire, care purta numele “Schimbarea”.

Silueta arhitecturală a mănăstirii amintește de hramul Torcelo din laguna venețiană. Frumusețea mozaicului pus în sec XII-lea de pictori bizantini impresionează și azi mulțimea de turiști, cu silueta Fecioarei Maria.

Astăzi, în muzeul din vila Cuibul liniștit, unde cândva Regina Maria se odihnea, se poate vedea o copie a unuia din cele mai bune mozaicuri, cu înscrisul “Madonna din Torcello”. Această reproducție se află peste o canapea acoperită cu o cuvertură din mătase japoneză, care se află lângă șemineul din salonul pentru fumători.

IOAN HUSAR

Lasă un comentariu