PANDEMIE, BLACKOUT, PRO ȘI CONTRA VACCINARE = PANICĂ ȘI HAOS

Informații peste informații. Știri, breaking-news-uri, discuții la colț de stradă, povestiri din spitale…. Toate vin ca tăvălugul peste noi. Nimeni nu mai înțelege nimic, nimeni nu mai are forța necesară de a lua o decizie, chiar greșită, dar cel puțin să aibă convingerea că e decizia cea mai bună pentru el ca individ. Întreg mapamondul, statele, societățile, populația în totalitatea ei și fiecare individ în parte trăiește o destabilizare nu doar economică, socială, ci și emoțională și psihică.

Nu mai există discuții plăcute, nu mai există o atmosferă destinsă nici acasă, nici la locul de muncă, încet-încet dispar zâmbetele și se stinge râsul. Totul se învârtește în jurul unui haos alimentat, care a ajuns departe de a mai putea fi controlat. Să fie acesta prețul nepăsării noastre? Să fie acesta prețul infatuării noastre, ca specie ajunsă la cel mai înalt punct al lanțului trofic? Oare nu ne-am grăbit când am concluzionat că suntem cea mai puternică, cea mai dezvoltată și adaptată specie? Oare e momentul să înțelegem cât de mici suntem în fața Naturii, în fața propriilor greșeli ale căror consecințe le trăim azi?

Cert este că întreaga Omenire este egală în fața virusului, pandemiei, Naturii și, mai nou, a blackout-ului. Oricâte mașini, bani în cont, case, haine de firmă ar avea cineva, devine insignifiant atunci când Natura, cu tot ce înseamnă ea, îi declară război.

Sincer, părerea mea este că noi singuri ne-am declarat război, acum mult timp, iar ce am trăit până acum a fost doar un armistițiu.

Virusul nu a lovit doar în sănătatea noastră, nu doar în laturile sociale și economice ale Omenirii. Pentru că nu a venit singur. E însoțit de frică. Frica a pătruns în suflet, s-a făcut comodă acolo și a migrat, s-a extins, schimbându-și forma din sentiment, în informație… spre creier. Ei bine, de acolo controlează tot, și așa am ajuns să simțim panica, exteriorizată prin reacția noastră la informații, prin modul de a comunica și a acționa.

Probabil nu vom ști niciodată dacă acest haos a fost creat cu un scop și scăpat de sub control sau are la bază principiul de bază al fizicii: acțiunea și reacțiunea, dar, din păcate, mai toate afirmațiile se termină, mai nou, cu un semn de întrebare, transformându-se... în întrebări.... retorice, pentru că, fie știm răspunsul, fie răspunsul întârzie să apară. Frica, panica duc la egoism, egoismul la răutate, la izolare, iar ce urmează după toate acestea sunt mult mai urâte, iar haosul este un cuvânt care le cuprinde pe multe dintre ele, dar nu pe toate.

Probabil, atunci când noi și evenimentele trăite de noi vom fi istorie, se vor afla răspunsurile. Prea târziu pentru noi, dar - sperăm - benefic pentru generațiile următoare. Poate ele vor învăța din greșelile noastre și le vor evita, fără să ne condamne prea tare.

Câte un licăr de speranță mai există, chiar dacă îl creăm noi artificial și evităm să ne uităm în jur să vedem cum totul se prăbușește. Cum se spune: speranța moare ultima și numai după aceea românul!

Această stare de fapt se va schimba. Fie prin escaladarea ei, fie se va stinge ca urmare a soluțiilor găsite, sau... poate, timpul este soluția. Cert este că recunoașterea greșelilor noastre, evitarea repetării lor și, în mod clar, remedierea lor este calea spre... soluție. Până atunci “tot ce facem și spunem poate fi folosit împotriva noastră!”… de fiecare dintre noi.

Haideți să nu alimentăm panica cea provocatoare de haos, să încercăm să transformăm frica în precauție, iar egoismul și nepăsarea în bunătate și înțelegere. Poate, Cineva, acolo Sus, asta așteaptă de la noi.

ANTONELA DUMITRACHE

Lasă un comentariu