* “Cuvântul” lui Dumnezeu ne învață că prin cuvânt de rugăciune ne apropiem de Dumnezeu. Omul în rugăciune ajunge la starea cuvântului cea mai înaltă, unde cuvântul lui prinde puteri, în Duhul lui Dumnezeu, să înfăptuiască, oarecum, așa cum și Dumnezeu a înfăptuit ce este. Dar, cuvântul omului ce este? Dacă omul este chipul lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu care poate să ajungă până la asemănarea lui Dumnezeu, și «cuvântul omului este o energie». Omul nu este menit să facă și el, să creeze o lume; omul este menit să dezvolte acest chip al lui Dumnezeu din el întru asemănare deplină (Cultura Duhului).
Ieromonah Rafail Noica (1942 - ), ieromonah ortodox, viețuitor la Mănăstirea Maldox-Essex din Anglia, iar din anul 1993 este sihastru la schitul Lăzești din Munții Apuseni. Este scriitor, gânditor, filosof și este fiul marelui filosof Constantin Noica.
***
* “Viața n-are nici un scop. A întreba care-i sensul vieții e stupid. E ca și când ai întreba: ce culoare are gelozia? Atitudinea majorității ateilor, aparent de înaltă cugetare, nu este altceva decât strategia struțului: bagi capul în nisip și zici: “nu văd nici o problemă”.
Richard Dawkins (1941), supranumit “Rotweilerul lui Darvin”, eminent etolog britanic, biolog evoluționist, autor, profesor universitar
***
* “Istoria bisericească ne spune că cei trei magi de la Răsărit care i-au adus aur, smirnă și tămâie pruncului nou-născut Iisus Hristos se numeau Gașpar, Melhior și Baltazar. Sfânta Tradiție vine cu
o complectare a acestui tablou și ne spune că mai era și un al patrulea mag, cu numele Artaban. Acesta a plecat și el cu tot felul de daruri, dar pe drumul său a întâlnit oameni flămânzi, necăjiți, săraci, bolnavi și făcându-i-se milă de ei, le-a dat din darurile care erau pentru Iisus Hristos, și până să ajungă a rămas fără nimic. El s-a întristat foarte mult atunci când a ajuns la Vitleem și nu mai avea ce să-i dea pruncului nou-născut. Dar, noaptea, Iisus Hristos i s-a arătat în vis și i-a spus lui Artaban: “Nu te întrista Artabane, căci amin zic ție, tu M-ai aflat cu adevărat”.
“Frați români și iubiți credincioși! Țara noastră trece printr-o situație foarte delicată. Mulți semeni de-ai noștri trec printr-o situație foarte dificilă. Acum, în acest timp și-n această perioadă de pandemie, din puținul fiecăruia, după dragostea fiecăruia putem să devenim fiecare câte un Artaban, și să fiți convinși că Iisus Hristos, Domnul nostru, ne va spune și nouă că L-am găsit, și ne va răsplăti fiecăruia după faptă și credință”. (n.a.)
P.S. “Pe aceia care n-au vrut să-L aibă pe Dumnezeu în cunoștință, tot așa Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate, plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rele, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților, neînțelepți, călcători de cuvânt fără dragoste, fără milă. Aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednice de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le și încuviințează celor care le fac” (Romani cap. 1, vers. 28-32).
PĂRINTELE ILIE
