Domnule Președinte, Doamnelor și domnilor deputați,
Potrivit anunțului făcut de Ministerul Educației, la 8 noiembrie a.c., s-au redeschis parțial cursurile pentru învățământul preuniversitar de toate gradele, după o pauză forțată - a se citi vacanță - de două săptămâni, determinată, potrivit explicațiilor oficiale, de vârful de “sarcină” al pandemiei de coronavirus, reluare condiționată, însă, de atingerea unui nivel de mini-mum 60% rată de vaccinare a angajaților din unitatea școlară respectivă, precum și de distribuirea efectivă a testelor neinvazive destinate elevilor!
Deci, nici nu a început bine anul școlar și, din nou, vacanță suplimentară și foarte multe ore pierdute, fără perspectiva clară de a fi integral recuperate. Cât despre așa-zisele “ore remediale”, acestea au rămas, în mare măsură, o formă fără fond, de vreme ce, pe de o parte, potrivit cifrelor furnizate de Ministerul Educației, doar un procent nesemnificativ, de sub 10%, din cei aproape 3 milioane de elevi, au fost cuprinși în această schemă de recuperare a orelor pierdute, iar, pe de altă parte, se manifestă, încă, sincope serioase în ceea ce privește plata cadrelor didactice privind activitățile respective, cu impact negativ evident privind continuarea acestei formule didactice ad-hoc.
Și pentru că suntem în continuare în plină pandemie, nu pot fi ocolite, sub nicio formă, aspectele legate de învățământului online.
Cum s-a pregătit Ministerul Educației pentru desfășurarea cursurilor online, date fiind condițiile sanitare excepționale pe care le parcurgem, corelat și cu rata de vaccinare și infectare în localitățile respective? Poate ne explică experții noștri din ME de ce, la peste un an și jumătate de la declanșarea pandemiei, procentul cadrelor didactice pregătite pentru învățământul online se situează la un nivel atât de scăzut, mai precis, sub 20%, adică circa 50.000 de cadre didactice din aproximativ 250.000, potrivit declarațiilor recente, făcute în social-media chiar de către ministrul Educației?
În același context, se pune imediat întrebarea: cum se respectă dreptul constituțional fundamental la educație al elevilor din zonele defavorizate, lipsite de acoperire Internet, în condițiile în care autoritățile de resort nu au întreprins toate eforturile și diligențele necesare, inclusiv de ordin investițional, pentru suplinirea lacunelor existente?
Față de situația existentă, consider că se impune o analiză mai aprofundată și o abordare mai nuanțată, pentru că nu poți răpi, pur și simplu, din pix, dreptul elementar al unui copil la educație în numele unor cifre abstracte, aplicate mecanic, eventual la indicațiile unor politruci!
Vom exemplifica menționând mediul rural, unde “volens-nolens” procentul celor vaccinați este mult mai mic, dar unde, și incidența și virulența pandemiei sunt mult mai mici, iar posibilitățile de distanțare fizică, ambientală sunt net superioare celor din marile centre urbane, din motive evidente, legate de absența aglomerațiilor specifice acestor din urmă zone! Deci, pe de o parte, există un procent mai mic de vaccinați, fapt care ar trebui să determine suspendarea cursurilor cu prezență fizică, adică desfășurarea lor în regim online. Dar, pe de altă parte, slaba dotare tehnologică, inclusiv lipsa de acoperire Internet fac imposibilă varianta online de cursuri școlare, adică, aparent, o situație fără ieșire!
Oare nu se impun punerea în balanță a tuturor aspectelor menționate și adoptarea celei mai bune variante, în interesul direct al elevului, cu prioritate pentru desfășurarea cât mai puțin perturbată a procesului de învățământ?
Cât despre mult discutatele teste conforme neinvazive pentru elevi, care peste tot în lumea civilizată sunt larg folosite, cu rol esențial în funcționarea în parametri, cât de cât normali, a procesului de învățământ, asistăm, din nou, la controverse, legate de modul de desfășurare a licitațiilor respective și chiar de bonitatea celor, prin “mâinile” cărora, metaforic vorbind, vor trece testele care ar trebui să fie distribuie copiilor noștri! În context, se pune întrebarea: să existe oare vreo legătură între maniera controversată sau, hai să zicem, excesiv de politizată, de desfășurare și încredințare a contractelor respective, de cele mai multe ori fără licitație și “păstorirea” acestora, a se citi monitorizarea lor de către Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate / ONAC, instituție aflată sub autoritatea nemijlocită a guvernului (prin Ministerul Finanțelor), recent demis prin moțiune de cenzură?
STIMAȚI COLEGI,
Suntem, încă, în plină pandemie și foarte mulți elevi resimt presiunea și, uneori, șocul social, emoțional și psihologic al restricțiilor sanitare, similar cu foarte multă populație adultă, de altfel. Iată de ce, se pune problema corectării urgente a carențelor din învățământul nostru preuniversitar, inclusiv pe planul corpului consilierilor școlari, al psihologilor care deservesc instituțiile noastre de învățământ și al căror rol nu poate fi subestimat în contextul crizei pandemice grave pe care o traversează țara noastră!
Concluzionând, constatăm că învățământul preuniversitar românesc, de toate gradele, este grav afectat, în momentul de față, de o acută lipsă de predictibilitate, pe toate palierele, cu referire expresă la indicatori esențiali ai procesului educațional, de la banala programare a orelor de curs, în format direct sau online, la acoperirea Internet, la utilizarea mult invocatelor și așteptatelor, dar și mult întârziatelor teste neinvazive și ajungând la programarea incertă a necesarelor teze școlare și, ceea ce este mult mai grav, la condițiile concrete confuze în care se vor desfășura, inclusiv în acest an, examenele de Evaluare Națională, respectiv de Bacalaureat!
Vă mulțumesc pentru atenție.
Deputat, DUMITRIȚA GLIGA
