CUVIOȘI, MĂRTURISITORI, MUCENICI PENTRU... ORTODOXIE

Spre sfârșitul sec. al XVII-lea, Transilvania Românească a intrat în stăpânirea Imperiului austriac, condus de habsburgii “catolici”, rămânând în această situație până în anul 1918. În această perioadă a început o luptă dârză a iezuiților “catolici” de a-i atrage prin “minciună” pe românii ortodocși la unirea cu Biserica Romei. Dar poporul român dreptcredincios, în frunte cu preoții patrioți ortodocși, cu călugării, s-au ridicat cu bărbăție pentru apărarea legii strămoșești.

În cursul luptei inegale pe care poporul a purtat-o cu autoritățile, au căzut jertfă pe “Altarul sfânt al Bisericii și Transilvaniei sfinte” foarte mulți preoți, călugări și credincioși patrioți, suferind chinuri de neimaginat: “bătăi, schingiuiri, amenzi, spânzurători, izgonirea din satele lor, răpirea Bisericilor parohiale, distrugerea cu tunurile a schiturilor și mănăstirilor, arderea călugărilor în mănăstire, răstignirea preoților pe ușile Bisericilor Ortodoxe și apoi incendiate”.

* Visarion Sarai - Călugăr originar din Bosnia, dintr-o familie de “vlahi”, călugărit în Mănăstirea Sf. Sava de lângă Ierusalim. În anul 1744 a venit în Transilvania, predicând împotriva uniației în zeci de sate de pe Valea Mureșului. A fost prins lângă Sibiu, fiind închis la închisoarea de la Kufstein, din Austria, unde martiric, și-a dat obștescul sfârșit în mâna Domnului pentru credința ortodoxă, “Mama neamului românesc”, cum frumos se exprima poetul nepereche, Eminescu.

* Sofronie - Era fiu de preot din satul Cioara, județul Alba. A fost preot în satul natal, iar după moartea preotesei, s-a călugărit în Mănăstirea Cozia. A ridicat un schit, pe care autoritățile sălbatice catolice l-au dărâmat, ceea ce a făcut ca el să se revolte pentru dreptatea și demnitatea Transilvaniei și Ortodoxiei strămoșești. Doi ani de zile, între 1759-1761, a condus această luptă, având alături “preoți și credincioși ortodocși patrioți”. Până la urmă, revolta a fost înfrântă de autoritățile mai puternice... atunci, iar Sofronie a fost nevoit să se retragă în Țara Românească, unde a murit pentru “crezul său în Transilvania și Ortodoxie”.

* Mucenicul Oprea Miclăuș - Originar din Săliștea Sibiului. A fost trimis de trei ori la Viena, de credincioșii din “Mărginimea Sibiului”, pentru a cere împărătesei Maria Tereza, libertate pentru credința Ortodoxă . În 1752 a fost arestat, după a treia solie, și aruncat în groaznica pușcărie de la Kufstein, unde a murit în condiții neelucidate. După 30 de ani, în anul 1784, soția sa Stana, solicită noului împărat, Iosif al II-lea, să-l elibereze măcar acum la bătrânețe, dar nu a găsit milă creștină la habsgurgii catolici, vestiții urmași ai inchizițiilor papale de tristă amintire.

Toți trei au fost canonizați în anul 1955, la Alba Iulia.

În anul 1992, Sfântul Sinod a mai trecut în rândul calendarului sfințeniei creștine doi preoți ardeleni: Moise Măcinic din Sibiel, care a murit în aceleași condiții ca Mucenicul Oprea Miclăuș, la Kufstein; Preotul Ioan din Galeș, a fost arestat în 1756, închis la Sibiu, Deva, Graz și apoi la Kufstein, unde după 24 de ani a murit pentru “Legea Transilvaniei și Credința Ortodoxă”.

Toți trei cuvioși sunt sărbătoriți în Biserica noastră, pe data de 21 octombrie.

P.S. Este la modă ca să se ceară scuze sau să se reitereze istoria grea a unor popoare, zice-se, mai oprimate decât istoria poporului român sau a altor popoare mai mici...; Dar, oare, pentru sutele de milioane de români patrioți, căzuți la: Mărăști, Mărășești, Oituz, Oarba de Mureș, Ip, Trăznea,Moisei, Sărmașu, Aita Seacă, Dealu, Sucutard, Alba Iulia, Câmpia Turzii și peste tot pământul țării, stropit cu sângele românesc, s-a găsit vreodată cineva să-și ceară iertare? Nu suntem și noi, românii, suflete ale lui Dumnezeu Creatorul? Cu toții să luăm aminte la înaintașii noștri cum și-au trăit și sfârșit viața pentru neam, țară și credință românească Ortodoxă. Fraților preoți! Să nu uitați imnul sfânt românesc: “...Preoți cu crucea-n frunte...” Iar pentru toți românii, ca medicament de remediu sufletesc și trupesc, nu uitați de sfatul “Sfântului Ardealului”: “Cine are minte, să ia aminte!”

“Sfinților Cuvioși Visarion, Sofronie și Oprean, rugați-vă pentru noi, păcătoșii, și pentru Țara noastră dragă, România, atât de greu încercată în aceste momente”. AMIN!

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu