După atâtea încercări nătânge
Și-atâta dogmă ce ne-a umilit,
După atâta muchie de cuțit,
O nouă umilință ne constrânge.
Ne copleșește haosul cumplit
Și cotizăm, fără folos, cu sânge,
Mult creier românesc, în lume, plânge,
Că nu-i cu chibzuință folosit.
Suntem dotați din naștere degeaba,
Neproductiv avem copii precoci,
În van cântăm, pe mii și mii de voci,
Că nici încetineala și nici graba
Nu-i pot mișca pe liderii atroci
Care și-au pus asupra țării laba.
ADRIAN PĂUNESCU.
“Bătrânul nu este handicapat, nici un om care trebuie pedepsit, ci venerat pentru că a dat viață tinerilor de azi. Bătrânii nu sunt paria noii societăți. Ce au făcut, ce ați văzut acum este o lecție de viață care nu o înțeleg guvernanții”.
Adrian Păunescu - cuvinte rostite în 1997, de marele poet, cu prilejul lansării, la Târgu-Mureș, a volumului de poezii: “Tragedia Națională”
