În sfârșit avem prim-ministru, și, mă rog, se întrevede ceva în formă de Guvern, după o ridicol de lungă perioadă de negocieri de piață, de alba-neagra, sub calma și indiferenta supraveghere a președintelui nostru iubit.
România, Patria Mamă (titlu măreț folosit, cândva, cu patriotism real) va fi condusă de prim-miniștri… prin rotație. Nu ajunge că România mai există doar fizic pe hartă, nu ajunge că, foarte curând, nu vor mai avea ce guverna, că banii pe care noi îi dăm Guvernului să îi gospodărească și să ni-i trimită înapoi înmulțiți, gândiți, investiți în dezvoltare, în bunul mers al vieții noastre, nu se mai întorc decât în porții foarte mici..., acum, la masa rotundă a guvernării s-au așezat ursul, lupul și leul și la un interval, de ei definit, mai învârt puțin masa și, dacă până la un moment dat ursul era în fața mesei pline, va ajunge lupul și apoi... leul, ei, de fapt, neavând nimic în comun în ceea ce simt și gândesc decât ceea ce se află pe masă. Pe masă sunt contribu-țiile, impozitele, banii noștri și puțină speranță muribundă. Ursul vrea să facă ceva, dar lupul nefiind de acord cu ursul, când îi vine rândul, o să schimbe ce a făcut ursul, leul îl urăște pe lup, iar ursul i-ar mânca pe amândoi. Ei bine, acești prădători vor gestiona, prin rotație (rotație a mesei, ei nu se vor deranja să-și schimbe pozițiile), ceea ce e pe masă, PIB-ul, bugetul României, banii noștri și viitorul copiilor noștri.
Hilar și trist în același timp. Antagonism, haos, dezinteres, bâlci!
Clar, vom intra în istorie. Urmașii noștri vor citi, cândva, despre o țară, în care poporul trebuia să creadă în cei ce-l guvernau... prin rotație. Probabil, vor zâmbi compătimitor, după care vor trece mai departe spunându-și în gând: „Prostia se plătește!"
Sincer, la nivel social, prietenesc, uman, puteți acorda încredere, unor oameni din anturajul vostru, pe perioade bine definite de timp?
Această bătaie de joc, dusă la nivelul absurdului, se petrece sub ochii impenetrabilului, neclintitului șoim al patriei, care din înaltul spațiu prezindențial prin care planează - văzduhul de deasupra Cotroceniului (zona lui de confort) -, nederanjat de nimeni și nederanjând pe nimeni... nu are nimic de spus. Mai coboară câteodată să ne mai spună: „Dragi români..." și cam atât, pentru că, oricum, ceea ce rostește după aceea nu se mai aude, nu se înțelege și nici nu se simte.
România dispare... au mai rămas doar niște granițe fizice, geografice. În rest, cred că nici de furat nu mai e prea mult. Industrie nu, HoReCa nu, agricultură nu, investiții, afaceri, producție... nu, probabil că vom închiria și mănăstirile, prin rotație, bineînțeles. Identitatea noastră total compromisă.
Dacă credeți că ați înțeles ceva din politica de guvernare a celor care au fost la conducere până acum de genul: „Ia, neamule, pensia… că, oricum, ți-o luăm toată înapoi, doar că pe bucățele", din rotația mesei de la care se vor înfrupta ursul, lupul și leul, mândri componenți ai faunei României, ocrotiți de lege, nu se va mai înțelege nimic, nu
vor mai cădea nici măcar firimituri, din cauza vitezei de rotație și a forței centripete. Apropo, și rotisorul și proțapul tot pe baza mișcării de rotație se folosesc.
Nu uitați, natura a demonstrat că prădătorii nu renunță la pradă, chiar sătui fiind. Mai trag câte un pui de somn, își fac siesta, dar nu se lasă până nu devorează și ultima bucățică.
ANTONELA DUMITRACHE
