ROMÂNIA ÎN PERSPECTIVA UNEI NOI ROMÂNII MARI (IV)

Distribuie pe:

E simplu de constatat că prin reunirea cu Basarabia și Bucovina, România se face mai mare. Chiar mai mare decât în 1918, dacă vom lua în calcul și Moldova transnistreană, atingând astfel o suprafață de circa 300.000 km2 și o populație de aproximativ 25 de milioane de locuitori. Proiectând pe harta Europei acest contur real al României, al României viitoare, vom vedea că apare astfel în sud-estul Europei un stat mult mai mare și mai puternic decât celelalte. Dezmembra-rea Iugoslaviei ca efect al aplicării dreptului popoarelor la autodeterminare a dus la fărâmițarea politică a acestui colț de lume, ceea ce face și mai “stridente” dimensiunile României Mari.

Puțini vor trece însă peste șocul acestei disproporții pentru a constata că în spatele hotarelor românești se află totuși un stat național unitar. Puțini vor lua aminte la realitatea - amintită și de noi în paginile propriu-zise ale acestei cărți (“Transilvania Invincibile Argumentum”) - că românii sunt populația de departe cea mai numeroasă trăitoare între Marea Neagră și Marea Adriatică! Ci vor fi mulți - printre europenii de rând, ca și printre politicieni - cei gata să li se pară că această Românie este “prea mare”, ca să nu mai vorbim de calculele politice propriu-zise, exact făcute, în liniștea unor cabinete ministeriale sau prezidențiale, din Europa și din lumea largă, calcule din care va rezulta că e mai convenabil pentru alții ca România să nu fie atât de mare…

O asemenea reacție ni se pare explicabilă în primul rând prin însăși natura umană, dispusă să cedeze mai curând unei impresii - “e prea mare România în comparație cu statele din jurul ei”! - decât să ia în considerație datele realității: istorice, etnice, demografice, economice etc. Din această pricină, o parte a opiniei publice internaționale, anume acea parte care este cel mai puțin informată - ceea ce poate să însemne partea cea mai numeroasă a opiniei publice internaționale, fără alte temeiuri decât harta cea nouă a Europei, se va lăsa impresionată în același fel și de același unic element: dimensiunile unei Românii disproporționat de mari! În plus, să nu ne amăgim: o Românie Mare, atât de mare cât îi este în drept să fie, încurcă totuși niște socoteli, ale multora, mari sau mici, dar îndeosebi mari… Mari puteri…

Ne așteptăm, așadar, ca înfăptuirea României Mari prin realipirea Basarabiei să genereze în lume și o altă atitudine față de România. O atitudine determinată de constatarea că România Mare este… prea mare! Această atitudine ar putea determina în unele capitale un soi de simpatie, de acord tacit pentru orice proiect de reducere a dimensiunilor României.

În ce fel vor putea fi reduse aceste dimensiuni? În două feluri: fie (1) revenindu-se asupra alipirii Basarabiei, revenindu-se la statu quo ante fuit - ceea ce va părea neserios de vreme ce abia se va fi înfăptuit această unire, după o convingătoare argumentație, fie (2) prin modificarea hotarelor de vest ale României…

Pe scurt: dacă azi, în cancelariile Europei și ale lumii, nimeni nu ar sprijini ideea unei modificări a hotarelor de vest ale României, această idee s-ar putea cu totul altfel să fie privită în momentul când România se va fi mărit prin modificarea hotarelor sale de răsărit! Este evident pentru oricine că în această situație - spre care ne îndreptăm în chip inexorabil prin logica devenirii istorice, va conta foarte mult faptul că în Ardeal “nu este liniște”! Faptul că acolo este o “problemă” pe care autoritățile de la București nu reușesc s-o rezolve! O situație conflictuală care depășește puterile de intervenție ale autorităților românești! Adică tot ceea ce se întâmplă acum în Ardeal, dacă va continua și se va înteți, capătă dintr-o dată sens și finalitate! Nu mai avem de-a face cu incapacitatea unor indivizi de a-și stăpâni reacțiile, de a accepta evidența dreptului asupra și înaintea intereselor proprii, ci e vorba de un calcul destul de ingenios și de realist.

Așadar, revenirea Basarabiei între fruntariile României va fi ocazia, probabil unică și ultimă, de a mai pune o dată în discuție hotarele de vest ale României. Pregătită din timp, o parte din opinia publică mondială ar putea accepta o modificare a acestor hotare în momentul când, la cererea românilor de la est și vest de Prut, Prutul va înceta să mai fie hotarul de est al României. Așteaptă Budapesta acest moment?

Capătă acest sens și atitudinea Ungariei - inclusiv a celor ce s-au atașat acesteia, de a încuraja eforturile românești îndreptate spre integrarea Basarabiei. Ne-a surprins deunăzi tonul cu care o anumită presă ne sfătuia să nu uităm de Basarabia… Să nu dăm prea mare și exagerată atenție Transilvaniei care, oricum, aparține României, în vreme ce Basarabia nu încă! Ce ar fi mai firesc decât să ne îndreptăm atenția în primul rând asupra Basarabiei?!

Într-adevăr, nimic mai firesc pentru societatea românească decât să se pregătească pentru o integrare organică a Basarabiei, o integrare care să facă imposibilă nostalgia cuiva după starea anterioară, cea de azi. Evident, simplă unirea nu este suficientă pentru a ne bucura de împlinirea ei. Ce se întâmplă după unire este încă și mai important. Greșelile săvârșite după 1918 se cuvine a fi bine analizate spre a nu le repeta. Altele noi, pe care le-am putea face azi, trebuie prevăzute cu grijă și, la fel, evitate.

(Va urma)           

ION COJA Pentru conformitate IOAN CISMAȘ

Lasă un comentariu