Am asistat cu toții, în ultima vreme, la o evoluție a vieții politice naționale care, în limbajul general acceptat, a fost încadrată ca fiind o criză politică majoră. Efectele situației pandemice, cu care se confruntă întreaga lume, dar și turbulențele economice datorate creșterii costurilor energiei au făcut ca amplitudinea acestei crize să ne inducă temeri justificate pentru perioada de timp care urmează. Se pare că, la nivelul zilei de azi, această criză a fost soluționată odată cu instalarea noului guvern PNL-PSD-UDMR-Minorități, ordinea enumerării partidelor componente am făcut-o plecând de la partidul care a dat prim-ministrul.
Un scurt rezumat al stării de fapt se impune pentru a ne putea răspunde la întrebarea: această nouă formulă guvernamentală, rezultată dintr-un acord politic al celor trei partide componente, precum și grupul Minorități, va aduce cu sine împlinirea speranțelor noastre de depășire, în condiții acceptabile, a crizelor pe care le traversăm, sau vom avea parte doar de deziluzii la aceste așteptări?
Dacă plecăm de la rezultatul alegerilor parlamentare din 6 decembrie 2020 se știe că prin votul popular, Partidul Social-Democrat a obținut numărul cel mai mare de parlamentari, urmat la mare distanță de Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România, AUR și UDMR. Prin voința președintelui României, domnul Klaus Iohannis, făcând abstracție de aritmetica parlamentară și la limita prevederilor constituționale, sarcina formării primului guvern instalat a fost acordată Partidului Național Liberal. S-a ajuns astfel ca guvernul rezultat în urma alegerilor să fie unul format din PNL, USR și UDMR. Această coaliție și-a dovedit destul de repede fragilitatea principiilor de constituire, limitele de competență la guvernare și de responsabilitate politică ceea ce a dus inevitabil la eșecul guvernului condus de Florin Cîțu, devenit între timp și președintele PNL. Din păcate, pentru marea masă a populației, efectele actului de guvernare practicat de guvernul Florin Cîțu atât în planul controlului pandemiei, ce paralizează viața social-economică, dar și cele de natură economică nu au fost cele așteptate și dorite. Nemulțumirile au devenit evidente în starea de spirit a populației, dar aceasta, în condițiile pandemice existente, nu s-a manifestat la modul explicit prin demonstrații sau mitinguri cum se proceda în alte situații similare. Au fost însă mult folosite în acest sens diversele forme de exprimare online. Barometrul cel mai obiectiv al acestor nemulțumiri au fost rezultatele sondajelor de opinie ce indicau procentaje covârșitoare ale celor care apreciau că țara merge într-o direcție greșită, precum și procentaje foarte scăzute la încrederea în persoana prim-ministrului Florin Cîțu și a liderilor partidelor la guvernare.
Ieșirea din starea de criză prin prima soluție propusă de președintele României, Klaus Iohannis, prin desemnarea ca prim-ministru a președintelui USR, Dacian Cioloș, care a încercat formarea unui guvern minoritar în Parlamentul României, pe structură USR, a fost un eșec previzibil care nu a făcut altceva decât să prelungească criza aflată în desfășurare.
A doua iterație de rezolvare a crizei a constat în desemnarea ca prim-ministru însărcinat cu formarea unui nou guvern a dlui Nicolae Ciucă. Acesta, într-o primă etapă, a încercat, de asemenea, să formeze un guvern minoritar, dar de data aceasta pe structură PNL-UDMR. La tatonările politice făcute a rezultat că acest guvern nu are șanse de a fi instalat prin votul din Parlament.
După acest moment a rezultat cu evidență un adevăr ignorat cu bună știință de o bună parte a spectrului politic, că singura soluție realistă de ieșire din actuala criză este implicarea în actul de guvernare a celei mai mari forțe politice din România, și anume Partidul Social Democrat. După o lungă perioadă în care exprimarea publică și atitudinea la adresa PSD avută de reprezentanții PNL de la cel mai înalt nivel, inclusiv, din păcate, chiar și de președintele României, dl Klaus Iohannis, a fost una denigratoare, uneori chiar jignitoare, trecerea la o relație de cooperare politică a presupus din partea PSD, consider eu, un efort de voință și realism având la bază responsabilitatea politică față de cetățenii României.
Componența noului guvern, PNL-PSD-UDMR-Minorități, și Programul de guvernare asumat, negociat de partidele componente, pe care Parlamentul României le-a votat ne oferă o perspectivă ponderat optimistă privind traversarea, în condiții suportabile, a perioadei de timp dificile care urmează. Acest lucru presupune ca prestația echipei guvernamentale, cu sprijinul parlamentar adecvat, să materializeze principalele măsuri sociale și economice care sunt atât de mult așteptate de marea masă de cetățeni.
PSD a condiționat, pe bună dreptate, ca programul de guvernare să aibă în vedere o serie importantă de măsuri privind: gestionarea pandemiei, prețurile la utilități, pensiile și alocațiile, salariul minim, educația, PNRR, sprijinirea autorităților locale etc.
În contextul dezbaterilor care au precedat formarea alianței politice de guvernare actuale a reieșit ce importanță are, în mentalul public, istoricul relațiilor și al limbajului folosit de reprezentanții partidelor în decursul timpului. În desfășurarea unor evenimente există multe momente în care limbajul dialogului politic, în general polemic, depășește anumite limite trecându-se, de multe ori, la stadiul de folosire a unor expresii peiorative sau chiar injurii. Acestea au o puternică remananță în mintea oamenilor și, în multe situații, pot duce la apariția unor puternice resentimente care pot deveni o piedică reală pentru o conviețuire firească în plan politic și social. Mă abțin să fac aici exemplificări, dar marea majoritate dintre noi au cunoștință de astfel de cazuri. Există o expresie în limba română, cu un mare grad de înțelepciune, referindu-se la relațiile dintre oameni: “Întotdeauna să lași loc pentru a putea spune Bună ziua!”. Mulți dintre oamenii politici ar trebui să nu uite acest sfat.
Speranțele cetățenilor puse în această guvernare, în momentul de față, sunt mari și se constituie în argumente foarte serioase pentru ca cei responsabili de buna ei funcționare să fie cât se poate de motivați și cooperanți pentru a putea trece peste multele obstacole, de diferite feluri, care ar putea să apară. În fapt se poate considera că, din nou, partidele sunt supuse unui examen deosebit de dificil în perspectiva alegerilor din anul 2024. Dacă speranțele actuale vor deveni deziluzii, consecințele politice pentru cei responsabili pot avea efecte greu de evaluat.
VASILE BOLOȘ, prof. univ. em. dr. ing. asoc. la UMFST “George Emil Palade” din Tg. Mureș
