- Poftit! Intrat! Rog, faceți comod.
Invitația era făcută de mama lui Reka, într-o limbă românească mutilată.
- Au scos afară din castelul nostru și după mari eforturi primeam acest apartament. S-a naționalizat la soțul meu tot pământ și casele. Acum locuim în doi camere, o konyha, în care numai una persoană poate lucrează și mai este baie, a continuat mama, în aceeași vorbire avariată.
Holul era mic, înghesuit. Pe peretele din față era fixat un cuier plin cu haine. În dreapta se vedea o ușă.
- Acolo e kamara, a precizat mama.
Ușa din stânga dădea în bucătărie care, într-adevăr, era foarte mică, iar ușa din față, deschisă, lăsa să se vadă o sufragerie nu prea luminoasă. Mobila veche, stil, era îngrămădită la pereți, fără nicio noimă. Reka a văzut că lui Sextil i-au rămas ochii la mobilă și a început să facă prezentarea sufrageriei.
- Aici, în centru, este o masă ovală rabatabilă, stil empire, șase scaune cu spătar în liră, tip Ludovic al XVI-lea, acolo în colț este un dulap Biedermeier, iar în celălalt colț, lipit de perete, este un fotoliu cu medalion stil Ludovic al XVI-lea și un secreter cilindric tip Marie-Antoinette.
Sextil a început să intuiască că familia a fost cândva extrem de înstărită. Le-au fost confiscate pământurile, pădurile și castelul. Adică cum castelul? Castelul? Această întrebare îl obseda acum. Acolo au avut ei camere așa de multe, care, sigur, fuseseră mobilate fiecare complet, cu un stil de mobilă. Ceea ce vedea el acum erau numai bucăți scăpate de jaful bolșevic.
Masa era aranjată pentru prânz. O față de masă, albă, farfurii de porțelan Rosenthale cu modele în albastru, unele ciobite, tacâmuri de argint cu mânere aurite, pahare de cristal unele cu picior înalt, altele fără picior, de diferite modele. Sigur, gândea Sextil, seturile de pahare au fost descompletate de timp, iar acestea, de pe masă, sunt cele care au supraviețuit. Șervete albe de pânză, brodate fiecare cu o coroană regală și o sabie.
S-au făcut prezentările. Mama lui Reka era o femeie înaltă, corpolentă, avea un păr alb cu o pieptănătură strânsă și răsucită la ceafă. Purta o bluză albă cu mâneci lungi și o fustă neagră. Nu purta niciun fel de bijuterie. Bunica era mai mică de statură, adunată de ani, albă la păr, cu riduri pe frunte și pe obraz. Era îmbrăcată cu o rochie neagră.
- Tata a murit cu câțiva ani în urmă. După ce a venit de la închisoare s-a angajat ca muncitor necalificat pe un șantier. Așa am putut să fac facultatea. Am devenit peste noapte fiică de muncitor, cu origine socială sănătoasă. Acolo, pe șantier, a avut loc un accident în care au murit zece oameni, printre care și el.
Discuțiile protocolare au durat mai bine de o oră. Vorbea mai mult Reka, iar Sextil și-a dat seama că mama intervenea în discuție mai rar din cauza dificultăților de exprimare. Invitația de a lua loc la masă, comportamentul familiei, discuțiile corespundeau cerințelor unei etichete cu totul ieșite din comun. Sextil nu s-a intimidat. Aștepta răbdător și dădea răspunsuri pe măsură, când mamei, când lui Reka. Se făcuse târziu.
- Bitte zum Mittagessen! Mama neprimind niciun răspuns, a întrebat: Nu știi limba germană? Poftiți masa, am zis!
- Nu! Cu engleza și franceza mă descurc bine, indiferent unde sunt. Chiar și la congresele din Germania, la care am participat, toată lumea vorbea engleza.
S-au așezat la masă. Bunica în capul mesei, vizavi de ea, mama, fiica în dreapta mamei, iar lui Sextil i s-a făcut semn să ia loc în stânga ei. Bunica a pus capul în piept și a spus o scurtă rugăciune în limba germană, apoi a încheiat ceremonialul cu câteva cuvinte în limba latină.
- Noi suntem catolici! Dumneata de ce religie ești?, a întrebat Reka.
- Sunt ortodox. Tata și bunicul au fost greco-catolici, dar, cu dictatul bolșevic din 1948, când a fost interzisă religia greco-catolică, au fost siliți să renunțe la credința lor.
- A, da, știu despre ce este vorba. Atunci a început și nenorocirea noastră. Am avut 5.000 de hectare de pământ, o sută de pădure, două iazuri cu pește, un castel, o cabană la munte și o sută de angajați. Din toate acestea nu ne-au mai rămas decât ce vezi, câteva bucăți de mobilă. Unele garnituri de mobilă stil au fost furate, iar cu altele au făcut focul, după ce castelul, în paragină acum, a fost făcut sediul Gospodăriei Agricole. Acolo, acum, totul este o ruină.
- Ce semnifică coroana și sabia brodate pe șervete și pe fața de masă?
- Este emblema familiei noastre, a răspuns Reka. Strămoșii mei au fost conți de pe vremea lui Werboczi. Zápolya i-a înnobilat și Ie-a dat pământ și păduri. Mulți dintre membrii familiei noastre au fost guvernatori în aceste ținuturi.
Sextil a înțeles acum comportamentul protocolar al familiei.
Mama a agitat un clopoțel de argint. A apărut o femeie mai în vârstă, mică de statură, îmbrăcată cu o rochie neagră și acoperită de un șorț alb, apretat. Aducea o tavă mare de argint pe care era un bol de cristal plin cu salată de fructe și un al doilea cu suc de fructe. A revenit imediat cu o altă tavă de argint pe care era un tort de ciocolată.
- Fruchtsaft, Obstsalat și tort. Din care doriți să serviți?
Sextil nu pricepea nimic. Se gândea că a înțeles el greșit invitația de a dejuna cu familia Rekăi și că, de fapt, el a fost invitat la un fel de five-o-clock luat mai devreme, pe la ora trei. Atât de mult a lucrat în toată dimineața că nu avusese timp să se odihnească nicio clipă. Până diseară, se gândea Sextil, când voi ajunge acasă, este destul de mult, așa că mai bine voi servi o prăjitură. O să-mi taie foamea. Am să cer și un pahar de suc de fructe ca să-mi potolească setea. Și familia a preferat tortul, dar nu au mai continuat cu sucul de fructe.
(Va urma)
Dr. ONORIU I. COFARIU
