ÎNSEMNĂRI DESPRE DREPTATE ȘI DEMNITATE

Distribuie pe:

În perioada 1978-1981 am locuit în Maramureș, în comuna Ieud, pe valea Izei, o localitate cooperativizată doar pe jumătate, fiind o zonă de munte, cu 450 hectare teren arabil, diferența până la 3.000 de hectare reprezentând fânețe naturale și pășuni. Am ajuns în această comună după repartiția soției, profesor de biologie la Școala generală din Botiza, o comună de munte, fără CAP, peste munte de Ieud. După un an de navetă din Botiza la Ieud, soția a primit o catedră la școala din Ieud, unde existau mai multe clase paralele, numai la secția română. Satul fiind renumit prin numărul mare de copii, în fiecare familie existau, în medie, 8-9 copii. Fiind numit inginer șef la CAP, mă ocupam cu cultura plantelor de nutreț, cartofului și inului pentru fuior. Mai aveam în subordine o fermă cu vaci de lapte - 500 de capete, o fermă cu oi - 2.000 de capete, stupină cu 100 familii de albine și o livadă de 5 hectare cu meri. Marea majoritate a localnicilor lucrau ,,pe lume”, adică în țară, la munci agricole în fostele IAS sau pe șantierele de construcții. Echipele, în mare parte formate din bărbați, plecau primăvara și se mai întorceau, pentru câteva zile, de sărbătorile mai importante. Femeile rămâneau acasă cu coconii. În satul acela, copiii erau la mare cinste, fiind considerați coconi și educați în spirit creștin. De altfel, din spusele bătrânilor, în ultimii 80 de ani, în sat a fost un singur divorț, trădările se plăteau foarte scump.

De praznicul Adormirii Maicii Domnului, Sfânta Marie Mare, bărbații se întorceau acasă și plecau în pelerinaj, pe jos, la Mănăstirea din Moisei. A doua zi după praznic se adunau la crâșma din centrul satului. Am fost de față când, la rândul până la ușă, s-a așezat un bărbat înalt, bine făcut, posomorât. În față, aproape de bar, era un bărbat mai mic de statură. La un moment dat, cineva din spatele lui îl întreabă cum a fost la Măria lui Ion. La care cocoșelul satului, cel care nu pleca deloc “pe lume”, muieratic de felul lui, îi spune: “Fain, mă...” și s-a întors să-și caute un loc la masă. Până să se așeze, vine pe la spate bărbatul înalt și se oprește în fața lui, întrebându-l: “Mai zâ, mă, cum a fost la Măria?” Și fără să mai aștepte un răspuns a scos un cuțit și i-a tăiat beregata. Omul s-a deplasat câțiva pași și s-a prăbușit într-o baltă de sânge. Cel care l-a tăiat, a ieșit din cârciumă și s-a dus la Postul de Miliție.

Ulterior am aflat că a fost condamnat la 15 ani de închisoare, din care a efectuat mai puțin de jumătate, fiindcă a muncit.

În ultimul an cât am stat în Ieud, primăvara am hotărât să golesc groapa de bălegar de la ferma zootehnică și am solicitat, de la secția SMA din localitate, două tractoare cu remorcă și un tractor la remorcat. După câteva ceasuri de muncă, tractoristul de pe tractorul care remorca s-a dus la crâșmă și a uitat să se întoarcă. Între timp, m-am urcat pe tractor și până seara l-am înlocuit. Seara, când s-a terminat programul, a venit și tractoristul să-i semnez ordinul de lucru. Supărat, i l-am rupt în față și i-am recomandat să meargă acolo unde a stat toată ziua. Nervos, românul a scos un cuțit și s-a repezit la mine. Am alergat după tractor și prin curte, el după mine, până a venit la fața locului primarul și șeful de post. Aceștia l-au oprit și l-au trimis acasă. A doua zi i-am făcut un referat către conducerea SMA Vișeu, prin care l-am acuzat de tentativă de omor și ceream să i se desfacă contractul de muncă. A venit directorul SMA la primărie, iar primarul mi-a spus. ,,Ești tânăr, îl dai afară pe băiatul acesta, fără să știi ce necaz o fi avut el pe suflet. Eu îți dau un sfat, niciodată să nu te legi de omul beat și necăjit, că-i turbat”. Venise și soția tractoristului și mi-a cerut, plângând, să-l iert, fiindcă are cinci copii de întreținut, că ea l-a supărat, l-a certat că bea prea mult câcău (spirt medicinal, stâmpărat prin pâine, cu zahăr ars)... I-am cerut referatul directorului SMA și l-am rupt, spunând că nu am nicio pretenție. Am tot așteptat să vină omul să-și ceară iertare, dar nu a venit. În schimb, când am plecat din sat, a venit să mă ajute la împachetatul lucrurilor și la încărcat camionul. La despărțire ne-am dat mâna și ne-am îmbrățișat, fără niciun cuvânt.

După revoluție, localnicii din Ieud nu s-au mai dus “pe lume” în țară, au ales să plece în străinătate, cu precădere în Franța. Fiind oameni harnici, au strâns bani, au văzut cum arată lumea afacerilor capitaliste și, treptat, s-au întors acasă. Au prins gustul construcțiilor din beton și au început să-și amenajeze pensiuni agroturistice, cu un confort copiat din străinătate. Puși pe afaceri în domeniul agroturismului, valorifică tradițiile locale, farmecul locurilor, hărnicia și oportunitățile de a rămâne acasă. Nu știu dacă bunăstarea materială a provocat și o renunțare la obiceiul răzbunării, la un neam de oameni liberi, unde dreptatea se făcea cu cuțitul.

VASILE BOTA

Lasă un comentariu