Ziua de 8 decembrie 1921 este înscrisă cu litere de aur în cronica vieții artistice românești. În acel început de decembrie s-a inaugurat Opera Română din București, cu premiera “Lohengrin” de Richard Wagner. Libretul fusese tradus de poetul Șt. O. Iosif, iar la pupitrul orchestrei se afla însuși George Enescu.
Un eveniment mult așteptat, dorit, visat nu doar de numeroase generații de muzicieni români. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, puternica mișcare a intelectualilor care doreau constituirea unei culturi naționale determinase constituirea Societății Filarmonice din București, în 1833, cu secții de actorie, literatură și muzică, cât și cu clase de canto și balet. Începuturile artei lirice din București se situează însă în anul 1843, atunci fiind înființat și inaugurat primul teatru italian, cu opera “Norma” de Vincenzo Bellini.
Numărul muzicienilor avea să crească după fondarea Academiei de Muzică din București, în anul 1864, ai cărei absolvenți erau capabili să interpreteze mai mult decât partituri de coruri și mici roluri în spectacolele de operă susținute de companii italiene, franceze sau germane aflate în turneu în Principatele Române. În anii următori, teatrului italian i s-au adăugat trupe lirice românești, precum cele conduse de N. Luchian, Costache Caragiale sau Matei Millo.
În cea de a două jumătate a secolului al XIX-lea, mari interpreți români, cu voci superbe, cucereau admirația publicului de pe mapamond, cântând pe cele mai mari scene: soprana Elena Teodorini, tenorul Grigore Gabrielescu, bas-baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth, soprana Hariclea Hartulary - cea pe care Saint-Saens a supranumit-o Darclée.
Așadar, începutul secolului al XX-lea regăsea, în București, o activitate culturală bogată în domeniul operei. La 4 septembrie 1919, era înființată Societatea “Opera, artiștii asociați”, iar la 22 septembrie, în același an, a luat numele de Societatea lirică română “Opera”, nucleul Operei Române de mai târziu.
Poetul Octavian Goga, aflat în fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (1.12.1919 - 13.03.1920) și, mai apoi, în fruntea Ministerului Cultelor și Artelor în Guvernul Alexandru Averescu (13.03.1920 - 16.12.1921), s-a implicat în soluționarea problemelor de definitivare a statutului Operei, care ființa provizoriu sub forma Societății Lirice Române “Opera”, condusă, în madatul său, de Ion Nonna Otescu, și aflată sub patronajul Reginei Maria.
Desigur, titulatura de “Opera Română” a fost folosită cu mult timp înainte să existe o instituție de stat cu această denumire sau o clădire dedicată anume teatrului liric din capitală, mai exact din 1885, când, la 8 mai, era lansată trupa lirică bucureșteană, cu “Linda di Chamounix” de Gaetano Donizetti, cântată în românește. În repertoriul trupei se aflau creații ale unor compozitori precum Gioacchino Rossini, Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Giacomo Puccini, Richard Wagner. La 17 martie 1920, avea loc debutul societății, în localul Teatrului Național de atunci, cu spectacolul “Aida” de Verdi.
Instituționalizarea și, deci, înființarea Operei Române ca instituție finanțată de la buget s-a realizat în anul 1921, la 1 aprilie. Un mare merit în acest sens l-a avut ministrul Artelor și Cultelor de atunci, poetul Octavian Goga, el însuși soțul unei soprane celebre în epocă, Veturia Goga, supranumită “Privighetoarea Ardealului”. În anul 1921, Societatea “Opera” a primit fondurile necesare pentru a se încadra în criteriile de instituționalizare a unui teatru muzical național, devenind Opera Română. Societatea “Opera” devenea Opera de Stat, primind o subvenție de 3.100.000 lei, iar director a fost numit Scarlat Cocărăscu, binecunoscut cronicar muzical, dar și absolvent al Academiei Comerciale, statut care întrunea cele două condiții necesare unui bun conducător al noii instituții muzicale. De altfel, chiar în acel an, el a și conceput Legea de organizare și funcționare a Operelor de Stat.
La 8 decembrie 1921, avea loc spectacolul inaugural, premiera operei “Lohengrin” de Richard Wagner, montat de regizorul Adalbert Markowski, iar la pupitrul dirijoral s-a aflat chiar marele muzician George Enescu. Soliști au fost Romulus Vrăbiescu (Lohengrin), Gheorghe Folescu (Regele), Grigore Teodorescu (Telramund), Grigore Magiari (Heraldul), Elena Ivory (Elsa) și Elena Roman (Ortrude).
În vara anului 1922, Anton Romanovski, prim-balerin și maestru de balet în teatre de operă și balet din Polonia și Rusia, are un prim contact cu Bucureștiul, dansând în mai multe fragmente de balet în cadrul unui spectacol al companiei “Zâmbetul'' de la Teatrul Eforie.
În anul 1924, la trei ani de la înființarea Operei Române, Anton Romanovski s-a stabilit în România, la invitația directorului Operei, dirijorul George Georgescu, împreună cu Eleonora Dobiezka, partenera sa poloneză, care va deveni prim-solistă a tinerei companii de balet pe care o creează, prima de acest fel din țara noastră. Astfel, anul 1925 constituie anul certificatului oficial de naștere al baletului profesionist românesc. Primele spectacole de balet pe care le-a pus în scenă erau puternic influențate de stilul marelui coregraf rus Mihail Fokin. Prima maestră de balet a companiei bucureștene a fost Floria Capsali, a cărei activitate a început în 1938. Ea are meritul de a fi reorganizat trupa de balet și de a fi promovat tinerii interpreți în rolurile principale.
După bombardarea clădirii Teatrului Național, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, în august 1944, s-a pus problema construirii unui spațiu destinat doar Operei, astfel că, actualul imobil situat între Calea Plevnei și Biserica Sfântul Elefterie a fost ridicat în plină epocă sovietică, când unul dintre evenimentele foarte importante pentru imaginea comunistă, Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, urma să fie găzduit de România. Noua clădire, sub denumirea Teatrul de Operă și Balet, a fost construită într-un ritm alert, după concepția arhitecților Octav Doicescu și Paraschiva Iubu, și a fost parțial terminată în anul 1953.
Abia în 1954, pe 9 ianuarie, a avut loc inaugurarea oficială, cu public, cu premiera spectacolului “Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski, dirijat de maestrul Egizio Massini. La 10 ianuarie, a doua zi, balerinii Operei prezentau și ei primul lor spectacol în noul sediu, “Coppélia”, de Léo Delibes, în coregrafia lui Anton Romanovski și Oleg Danovski.
Povestea e lungă, dar ne vom opri aici, deocamdată, fiindcă astăzi, 8 decembrie 2021, se împlinesc 100 de ani de la spectacolul inaugural al Operei Naționale din București.
Vivat, crescat, floreat!
MARIANA CRISTESCU
