În urmă cu peste două luni, am participat la un eveniment religios deosebit, unde am fost invitată în casa preotului GHEORGHE OLTEAN din Zau de Câmpie. Aici, în spațiul exterior deținut de grădina sa, a avut loc reeditarea “Drumului Crucii” Mântuitorului nostru Hristos, pe o alee ce urca spre vârful de deal, unde se înălța impunătoare o cruce din marmură albă, de 7,38 m. La acest eveniment, care era la a 8-a ediție, au fost prezenți 7 preoți din localități apropiate, care au citit din Sf. Evanghelie la cele 14 opriri, despre care am relatat pe îndelete în luna septembrie. Așa cum promisesem atunci, după ce vizitasem încăperile de la parterul casei, construită pe 3 niveluri, am descoperit un adevărat muzeu etnografic, cu multe și diverse obiecte vechi adunate în timp, reprezentând o colecție impresionantă și foarte valoroasă. Părintele Gheorghe, un om cu o voință și tenacitate ieșite din comun, după gestul său de supremă credință și cinstire a Mântuitorului prin realizarea ,,Drumului Crucii” și a celor 3 opere de artă importante ale marelui sculptor Brâncuși din curtea sa, a avut inspirația să adune aceste obiecte vechi de la țăranii din împrejurimi. Această bogăție de obiecte populare, care nu se mai utilizează, pot forma, prin varietatea și calitatea lor, un adevărat Muzeu din această zonă geografică a județului Mureș. În exteriorul casei, sub un acoperiș de protecție, se află un car tras de boi, de mari dimensiuni, având 3 m lungime, care se folosea la strânsul recoltei, la câmp sau la moară, având peste 70 de ani vechime. A fost achiziționat de la o familie din Bărboși, cu aproape 10 ani în urmă. În grădină se află o pompă de stropit pentru oi și pentru pomii fructiferi, cu o vechime de peste 70 de ani, în funcțiune. Intrând apoi în încăperile de la parterul casei, în a 3-a cameră, zisă “casa dinainte”, am descoperit o mulțime de obiecte de uz casnic. Un pat așternut cu rânduri de cuverturi țesute din lână, cearceafuri cu dantelă croșetată, 12 perne mari cu țesături în culori vii. Vizavi, pe un perete, se află expuse 2 costume populare din zona Mehedinți, având peste 100 de ani vechime. Nu lipseau nici prosoapele țesute cu terminații de franjuri. Printre obiectele de mobilier se găsea un scrin cu sertare mari, în care se țineau hainele de sărbătoare și zestrea familiei. O masă de mari dimensiuni, acoperită cu o față țesută din lână, în fața ei o laviță - un canapei - din scândură vopsită și o ladă cu așternuturi, un cufăr din lemn, de cătănie, folosit la plecarea în armată. Pe jos se află scândură acoperită cu preșuri țesute la război.
Următoarea încăpere - camera de lucru - și bucătăria păstrau o sobă de gătit din fontă, cu accesoriile necesare. Un impresionant război de țesut, care avea în jurul său toate accesoriile utilizate în această activitate uzuală, o tehnică populară ingenioasă, care permitea realizarea celor necesare traiului din casă: furcă de tors, rășchitor, vârtelniță, urzoi pentru firele de urzeală, sucala pentru pus ghemul pe țevile din suveică (din trestie). Materialele folosite la țesut: cânepa, lâna, bumbacul și combinația între ele. Tot aici se află un blidar și lingurar folosite la bucătărie. Pe pereți se află farfurii de ceramică, cu prosoape deasupra lor, o icoană pe sticlă foarte veche, reprezentându-i pe Arhanghelii Mihail și Gavril, în stil naiv pictate, din zona Reghinului. Pe un alt perete se găsește suspendat un leagăn din lemn semicircular, pentru nou-născuți, având la cap o cruce imprimată - traforaj - ca semn al încreștinării.
A treia încăpere cuprinde un raft pe toată lungimea peretelui, în care se aflau grupate diferite obiecte necesare traiului - o oală de fiert sarmale, magiun, bulion, urcioare pentru păstrarea apei la câmp, diferite coveți din lemn pentru frământarea pâinii, cozonacului, prescurii, site de dimensiuni diferite pentru cereale. Nu lipseau nici lămpile de petrol, lămpașele pentru grajd și toate ustensilele necesare la grădină, coasă, seceră, sapă, o rășniță din piatră pentru măcinat porumb. O colecție de obiecte pe care părintele Gheorghe le-a achiziționat cu trudă și efort, peste un deceniu, din dorința de a nu se pierde această zestre populară caracteristică unei perioade de timp din istoria nației noastre. Un gest de mare generozitate realizat cu ajutorul și grija doamnei preotese Ana, de mare sensibilitate și bunătate umană.
Părintele mi-a mărturisit că și-ar dori un spațiu special destinat acestor obiecte, care să reprezinte separat un MUZEU etnografic. O familie care a făcut ceva ieșit din comun pentru semeni și posteritate, oameni aleși de Dumnezeu și cu mare iubire de Dumnezeu.
RODICA OLTEANU, artist plastic
