• „Poporului meu... Ceea ce se ridică mai luminos și mai sfânt în mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleasă și mai mândră-ntre podoabele țării este poporul meu cel românesc. În sufletu-i larg, nespus de duios, lămurit în focul atâtor suferinți am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece și înțelesul istoric al trăiniciei și stăruinței noastre pe acest pământ. În marea lui putere de muncă, de luptă și de răbdare, în mintea lui trează și-n inima lui caldă am găsit sprijinul speranțelor noastre și dezlegare înaltei chemări a neamului nostru. Îl urmăresc cu gândul de veacuri, îl văd cu pieptul dezgolit în zloată și-n bătălii, muncind ca să plătească dările țării, luptând ca să-și apere pământul, căzând și ridicându-se iar, murind în șes și renăscând în munți, pururea tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile ce-au dat să-l răpuie și mă întreb: Unde ar fi ajuns el... Poporul meu, dacă ar fi fost lăsat în pace?!...”
Alexandru Vlahuță (1858-1919), poet și scriitor român. Una dintre cele mai importante cărți ale sale este „România Pitorească” despre care Dumitru Micu (istoric și critic literar) spune că este „un atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.
***
• „Viitorul este al patriei, al celor ce au fii și părinți, al celor care viețuiesc prezentul, trăind sau murind, căci și cei morți sunt temelia unei patrii și cei care nu mai sunt rămân, depun mărturie pentru patrie, pentru acest pământ a cărui râvnă și destinație este transfigurarea, iluminarea și spiritualizarea chiar de s-ar cutremura munții și de s-ar muta în inima mării” (Iubirea de Patrie).
Ioan Alexandru (1941-2000), poet, publicist, eseist, om politic. Membru fondator și vicepreședinte PNȚCD. Deputat și senator în parlamentul României.
***
• „Un creștin oarecare dorea să ajungă la o mănăstire. S-a gândit el să vândă tot ce are și să împartă celor nevoiași. Numai că diavolul i-a dat târcoale și i-a spus să mai țină și câte ceva pentru el la mănăstire. S-a dus la Avva Antonie, marele promotor al monahismului, și i-a spus ce dorește. Acesta știindu-i și gândurile, i-a spus: «Dacă voiești să fii călugăr, mergi în satul vecin să cumperi carne de acolo, pe care s-o legi pe lângă corpul tău și să te întorci înapoi». A făcut așa, dar pe drum, la întoarcere, câinii trăgeau carnea de pe el și păsările îl ciupeau, încât îi provocau multe răni. Avva Antonie văzându-l, i-a zis: «Cei ce se leapădă de cele lumești, dar vor să mai păstreze câte ceva, sau cei care cred numai în bogăție vor fi rupți de gândurile și chinurile banilor, pentru că la sfârșitul vieții, banii, părinții, prietenii ne vor conduce numai până la mormânt, dar faptele bune ne stau mărturie Domnului în ziua judecății»”.
P.S. „Nimeni nu poate să slujească la doi domni căci sau pe unul îl va urâ și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona (diavolului)” (Matei cap. 6. vers. 24).
PĂRINTELE ILIE
