GOSPODINELE, MARTIRUL ȘI... OMENIREA

Distribuie pe:

* “Omenirea caută frumosul și realizarea condițiilor de viață prin tot felul de mijloace. Biserica poate arăta lumii că adevărata frumusețe și cu adevărat durabilă nu este frumusețea exterioară, ci cea interioară a purității și a echilibrului bunei înțelegeri ce decurge din ea. Ea poate descifra sensul superior al adevărului, frumosului, binelui după care omenirea este atât de însetată. Trebuie și poate să rezolve toate problemele de conștiință ale oamenilor, pentru a trăi în dragoste și pace după modelul lui Hristos: “Să vă iubiți unii pe alții ca într-un gând să mărturisiți!”

Dumitru Stăniloaie (1903-1993), doctor în teologie, preot, profesor, traducător, dogmatist, teolog renumit, membru al “Academiei Române”.

***

* “Sfântul Ierarh Martir al Ardealului, Sava Brancovici, a fost chemat odată la masă de dieta de la Alba Iulia, unde era de față multă lume, printre care și preoți reformați și catolici unguri. La masa episcopului român i se aduse mâncare de post după cum ceruse, ceea ce a stârnit hazul celorlalți. La un moment dat, un preot reformat îi zice lui Brancovici: «Am să-ți aduc un copil să-l botezi aici la masă». Îmbrăcase un câine în haine de copil, tocmai pentru a râde de episcopul român. Acesta spuse, inteligent, după ce la ureche diaconul român îi spuse de farsa care i s-a pregătit: «Dacă mănâncă din mâncarea mea, atunci am să-l botez eu; dacă mănâncă din mâncarea voastră, îl botezați voi, reformații și catolicii». Aduse câinele îmbrăcat în copil la masa episcopului Brancovici, care îi dăduse morcovi și ridichi din mâncarea de post, dar acesta nu a mâncat. A luat carne de la masa îngâmfaților și câinele imediat a mâncat. Atunci episcopul zise: «De la voi a mâncat, voi să-l botezați». Aroganța nemeșească a pălit în fața demnității și sincerității ortodoxe românești”. Să luăm, deci, aminte! (“Postul” București 1943, pag. 15).

Ion Gafton (1896-1984), Arhiereu vicar la Patriarhia Română, referent cultural, scriitor bisericesc.

***

3. “În fiecare toamnă, gospodinele pun tot felul de compoturi și dulcețuri. Se folosesc tot felul de fructe. Pentru ca dulceața și compotul să fie gustoase și rezistente peste iarnă, gospodina trebuie să adauge compoziției și zahăr, pentru a avea dulceața corespunzătoare”.

“Așa este și cu viața unui creștin adevărat, dragii mei. Inima noastră poate fi apărată de otrava păcatului prin dulceața faptelor bune. Fără zahărul și mierea dragostei, oricât de bune ar fi poamele vieții, ele nu se pot păstra, ele se strică”.

P.S. “Iisus le-a zis ucenicilor: Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul, și bine ziceți căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să spălați picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă, ca precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi. Adevărat zic vouă: Nu este slugă mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face” (Ioan cap. 13. vers. 13-17).

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu