La 15 decembrie 1876, în ajunul Războiului pentru Independență de Stat a României, a fost înființat Cercul Militar al ofițerilor din garnizoana București, ca simbol al identității și demnității Armatei Române.
Conform www.cmn.ro, la 18 martie 1896, prin Înaltul Decret Regal nr. 1612 promulgat de regele Carol I, Asociația corpului ofițeresc din garnizoana București, împreună cu cele din Iași, Craiova și Galați, sunt recunoscute ca persoane juridice și instituțiuni de interes general al armatei, sub denumirea de “Cercul Militar''.
Până în aprilie 1897, Cercul Militar a funcționat cu chirie în localul Eforiei (Bdul. Regina Elisabeta), iar apoi s-a mutat în casa Greceanu, lângă Biserica Doamnei. Cerința imperativă de a avea un local propriu se concretizează în 1899, când a fost ales, pentru construcția Palatului Cercului Militar, proiectul elaborat de arhitectul Dimitrie Maimarolu (1859-1926), personalitate a arhitecturii românești.
Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. Din cauza solului umed și nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină.
Inaugurarea oficială a Palatului Cercului Militar a avut loc la 4 februarie 1923, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria, a ministrului de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, și a comandantului Corpului 2 Armată, generalul Ștefan Holban.
Cercul Militar (instituția și palatul în care își are sediul) a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri, fără ca scopul și destinația inițială să se schimbe: până la 1948 - Cercul Militar; între 1948 și 1991 - Casa Centrală a Armatei; din 1991 - Cercul Militar Național.
Cercul Militar Național are mai multe săli reprezentative. Astfel, Sala de Marmură poate fi socotită una dintre cele mai reușite realizări ale arhitecturii românești. Ferestrele înalte arcadate de pe latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta își găsesc echilibrul în șirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspirație antică, cu stilizări și prelucrări în stilul epocii. Sala Maură are pereții îmbrăcați în lambriuri din lemn de calitate, cu motive ornamentale discrete. Sala Bizantină își trage numele de la concepția în stil bizantin, la care se adaugă elemente specifice artei tradiționale românești. Sala Gotică reprezintă o ambianță arhitecturală caracterizată prin arcuri frânte în ogive și prin candelabrele simple. Sala Norvegiană este inspirată din atmosfera specifică Nordului Europei, cu candelabre în forma unor corăbii ale vikingilor.
Pe lângă aceste săli, Cercul Militar Național dispune de săli de expoziție și o sală de spectacole. De asemenea, în incinta clădirii se află Biblioteca Militară Națională. (AGERPRES)
