CUM, OARE, SĂ O DUCEM MAI BINE?
De la nesfârșitele isterii ale Șoșoacăi, la convulsiile narcisiste și confruntările don quijotești ale judecătorului Danileț, aflat în încleștare cu propriul ego și tribulațiile propriilor vanități, toată țara pare captivă într-un circ perpetuu. Nu se mai termină. Pâine mai puțină, dar spectacol grotesc continuu, fără număr. O capcană gregară și vulgară care devorează vorace, cu lăcomie, spațiul public. În fiecare zi, gloatei i se servesc astfel de mizerii “fierbinți”.
Spectacolul nu e gratis. În timp ce unii își pierd vremea conectați la astfel de spurcări parazitare, economia României se prăbușește cu fiecare zi, cresc inflația, prețurile, se devalorizează moneda națională, țara mai pierde câte o proprietate, câte un pic din propria suveranitate și mândrie. Nu se întâmplă primenitor nimic semnificativ nici în justiție, nici în domeniul sănătății, nici în educație, nici în administrația publică sau administrarea țării.
Doar larmă generalizată, amplificată asurzitor, moralmente devastatoare...
DRESORII PROȘTILOR
Ce credeți că se mai poate spune despre nivelul de cultură al unei țări în care cartea unui infractor - “Viața lui Nuțu Cămătaru. Dresor de lei și de fraieri”, autor Codin Maticiuc - a avut 15.000 de comenzi online în doar 48 de ore?
O țară în care operele marilor cărturari, minți luminate, veritabili și iluștri intelectuali, înaintemergători ai neamului, nu au nicio căutare... E drept, spiritele nemuritoare ale acestui popor nu au perceput nicio dobândă oneros, nu au stat cu șișul la beregata nimănui, nici nu s-au ocupat cu traficul de “carne vie”. S-au stins cel mai adesea săraci, proscriși, obidiți și fără nicio faimă, ba pe unii i-au schilodit sau omorât chiar contemporanii, regimurile proștilor, ticăloșilor și temnițele comuniste. Of, Doamne!
CU REALITATEA PE DOSARUL CU ȘINĂ CĂLCÂND
De prea multă vreme, în România zilelor noastre, se tot vorbește la vârful țării despre debirocratizare și digitalizare, de eliminarea dosarului cu șină și reducerea excesului de documente și acte. Vorbe...
Cei care ați încercat să faceți ceva concret în această viață, să construiți ceva, să configurați un proiect, să accesați o finanțare, implicit din fonduri europene, știți despre ce vorbesc... Sute sau mii de pagini. Și parcă hățișul birocratic e consecvent tot mai mare, întrucât unele documente inutile doar s-au transferat din formatul clasic print, în cel electronic digital. De altfel, realitatea demonstrează inechivoc că și funcționărimea a sporit, în loc să scadă, ca urmare a pretinsei reduceri a documentelor completate manual și mult clamata digitalizare.
Adică, rămâne cum a fost dintotdeauna: morții se îngroapă în pământ, viii se îngroapă în hârtii. Restul e demagogie, ca-n fiecare zi...
MARIUS PAȘCAN
