POLEMICI PRIVIND VACCINAREA ȘI ANTIVACCINISMUL
Încă din secolul al XVIII-lea, de când a fost descoperit și utilizat, vaccinul a constituit un subiect controversat în rândul susținătorilor și al adversarilor. Motivele de respingere au fost adesea de natură ideologică (presupusa introducere de “materie animală” în corpul uman) și de natură religioasă, implicând concepția despre rău, despre predestinație și alte precepte de ordin religios.
Spre sfârșitul anilor 1800, antivacciniștii au reușit să impună eliminarea obligativității vaccinării în Anglia. În urma acestei decizii, numărul celor imunizați s-a redus la jumătate și s-au înmulțit îmbolnăvirile și decesele din cauza unor boli infecțioase. Mișcarea antivaccinistă s-a bucurat de un consens atât de mare încât în 1863 a fost fondată la Londra o asociație internațională împotriva vaccinării: “Societas Universa contra Vaccinum Virus”.
Potrivit oponenților, vaccinarea, pe lângă faptul că este inutilă și dăunătoare, constituie o încălcare a libertății personale, pe care statul nu are dreptul să o impună, deci, comparabilă cu o infracțiune. În 1998, fostul medic și chirurg englez Andrew Wakefield a publicat o lucrare științifică în “Lancet”, în care susținea legătura dintre administrarea vaccinului trivalent (rujeolă, oreion și rubeolă) și bolile intestinale, corelată și cu autismul. Articolul lui Wakefield este considerat o încercare de a asocia patologia autismului cu vaccinările - o aserțiune nedovedită - și a dus la o scădere semnificativă a vaccinărilor în Marea Britanie și în alte țări, având, și de această dată, drept consecință creșterea numărului de îmbolnăviri, cu complicațiile aferente.
Studiile științifice și cercetările ulterioare au infirmat teoriile medicului englez. Cea mai recentă cercetare, din 2014, arată că originea autismului se află în modificări genetice congenitale, prenatale, și nu se datorează vaccinurilor; cu toate acestea, susținătorii teoriilor lui Wakefield continuă și astăzi lupta împotriva vaccinării.
MÂNIE, FRUSTRĂRI, RESENTIMENTE
În zilele noastre, psihologii încearcă să înțeleagă și să explice de ce unii oameni se opun cu atâta înverșunare vaccinului anti-COVID-19, cu toate că boala a secerat milioane de vieți pe întreaga planetă. Este, oarecum, explicabil să te temi de ace (sau să suferi de tripanofobie pentru cei care preferă termenul grecesc). De asemenea, senzația de neliniște în legătură cu injectarea unei substanțe străine în fluxul sanguin pare destul de rezonabilă, mai ales când este vorba de grija pentru cei dragi, în special pentru copii.
Mișcarea antivaccinistă are, așadar, o anume legătură cu frica și cu anxietatea.
Totuși, în prezent, ea nu mai este alimentată doar de astfel de temeri: la recentele (și actualele) proteste împotriva obligativității vaccinării, de exemplu, una dintre scandările ce se puteau auzi era “F*** vaccinul”, iar starea de spirit e dominată de furie, nicidecum de frica înțepăturii.
La prima vedere, nu este nimic surprinzător într-o asemenea atitudine, cu accente adesea violente: impunerea vaccinării/certificatelor verzi ca răspuns la pandemia de COVID îi forțează pe unii oameni să facă un lucru de care se tem și ar prefera să nu-l facă.
Dar militantismul protestelor și componența grupurilor de participanți arată că mulți naționaliști de extremă dreapta și libertini extremiști fie au îmbrățișat mișcarea antivaccinistă, fie și-au însușit-o pe deplin. Diferențele ideologice pălesc și un punct comun se regăsește în atitudinea autorităților ale căror încercări de a contracara răspândirea virusului sunt interpretate ca primii pași către tiranie.
Nu este mai puțin adevărat, spun psihologii, că un numitor comun al acestor mișcări este tendința de a privi lumea prin prisma teoriilor conspirației.
Pentru unii, Big Pharma nu face decât să urmărească realizarea de profituri cât mai consistente, exploatând credulitatea oamenilor. Alții cred că statul exploatează o criză de sănătate cu scopul de a se instala ca Big Brother. Alții, în fine, sunt siguri că Illuminati (termen folosit adesea pentru a numi un grup malefic ce deține puterea lumii și se află în spatele evenimentelor ce vor conduce la instaurarea unei puteri mondiale) pândesc de undeva, din fundal.
Politologul german Franz Neumann a încercat să abordeze realitatea teoriilor conspirației, asociindu-le cu o condiție psihologică.
Într-o prelegere din 1954 numită “Anxietate și politică”, Neumann a diagnosticat teoriile conspirației ca o încercare de a transforma neliniștile oamenilor în frică. Distincția a avut consecințe politice, de care se profită la ora actuală, pe considerentul că neliniștea are un efect paralizant; frica, dimpotrivă, este un catalizator al acțiunii.
Neumann a susținut că în centrul iluziilor care caracterizează teoriile conspirației a rămas un “sâmbure de adevăr”. În acest spirit, suspiciunile caracteristice mișcării anti-vacciniste nu sunt în totalitate nefondate dacă ținem cont de interesele, departe de a fi chiar “fără pată”, ale giganților farmaceutici. O mare parte din cercetările de atunci asupra teoriilor conspirației continuă să țină cont de indiciile lui Neumann, tratându-le ca încercări ale unor oameni înspăimântați și panicați de a acapara puterea în lume.
MÂNIA DUCE LA MINCIUNI
Protestele împotriva certificatelor de vaccinare arată că - pe lângă frică și îngrijorare - există alte stări emoționale care stau la baza acestei reacții de respingere: sentimente de furie, frustrare și resentimente de ordin personal, iar restricțiile impuse de guverne în ultimele 18 luni nu fac decât să toarne gaz pe foc. Mânia duce la agresivitate, îndreptată adesea împotriva celor considerați responsabili pentru propriile noastre necazuri și neîmpliniri.
Pe de altă parte, cercetările arată că furia are și un efect dezinhibator asupra relației noastre cu adevărul, alimentând tendința de a minți, lăsând emoțiilor să preia controlul asupra rațiunii.
Mișcarea antivaccinistă este acum alimentată de minciuni, spuse din furie și ranchiună și crezute, parțial de cei care le rostesc, datorită satisfacțiilor pe care le produc.
Documentarul online Plandemic: The Hidden Agenda Behind COVID-19, de exemplu, prezintă o serie de afirmații false, culminând cu aceea că măștile funcționează ca un catalizator pentru COVID, deoarece “îți activează virusul interior”, sau că filantropul Bill Gates se folosește de vaccin pentru a introduce în corpul uman dispozitive de urmărire prin microcipuri.
Poate că ar trebui, totuși, să reflectăm asupra “sâmburelui de adevăr” îngropat adânc în astfel de afirmații, dar ciudățenia lor sugerează că acest model are limitele sale. La un moment dat, trebuie să începem să ținem cont de rolul nefast al necinstei, falsurilor și manipulării. E greu de găsit soluții, dar un început ar fi să înțelegem, în primul rând, de ce furia face ca minciuna să pară justificată, conchid psihologii.
Vaccinarea a avut și continuă să aibă un impact social important asupra individului și comunității. Importanța ei a fost imediat înțeleasă în mediul militar astfel încât, în 1801, armata engleză a început să adopte tehnica lui Jenner și chiar Napoleon, odată ajuns la putere, a dispus vaccinarea fiului său Napoleon al II-lea și a ordonat campanii de vaccinare în tot Imperiul. Acoperirea vaccinală împotriva bolilor infecțioase permite reducerea proliferării agentului patogen responsabil și, astfel, garantează protecție comunitară. Repercusiunile asupra sănătății sunt considerabile în ceea ce privește atenuarea prejudiciului cauzat de boală și complicațiile acesteia - morbiditate, mortalitate, recurgerea la tratament medicale, spitalizări etc. (surse și foto - it.wikipedia.org, historyofvaccine.org, theconversation.com; foto - nytimes.com, biomedicalcue.it,imarcResearch; greatplainsparanormal.com.)
Documentar de ILEANA SANDU
