* “Îl cauți pe Dumnezeu? Atunci privește-L în om. Divinitatea se manifestă în om mai mult decât în orice al obiect sau ființă. Dumnezeu este în toți oamenii, dar nu toți oamenii sunt în Dumnezeu. Acesta este motivul suferinței lor”.

Ramakrishna (1836-1886), filosof mistic indian. A fost unul din cei mai mari mistici indieni ai secolului al XIX-lea. Studiază, pe lângă specificul religios local, și islamul, și creștinismul.

***

* “În fiecare om, e Dumnezeu / Cum diamantu-n rocă este -nchis! / De vrei să-L vezi și tu, o, frate-al meu, / Fă sufletul din tine paraclis: / Cioplește ne-ncetat în stânca zgurii / Ce s-a-nfrățit de veacuri cu argila; / Iubirea caldă, pune-o-n locul urii; / În locul nepăsării, pune mila, / Și vei simți atunci, sub larga fire, / Lui Dumnezeu cum sufletu-ți se-nchină, / Cum cântă și se-nalță-n fericire, / Străluminat de marea Lui lumină.”

Vasile Militaru (1885- 1959), poet, scriitor patriot.

***

* “Un om avea trei prieteni. Pe doi dintre prietenii săi îi iubea mai mult. Pe al treilea prieten însă îl iubea mai puțin. Odată, acest om a fost chemat la o judecată grea. În această situație, omul și-a căutat prietenii pentru a-l ajuta. Primul a spus că nu poate să meargă, dar îi va da o căsuță să i-o dea judecătorului. Al doilea a spus că îl va însoți o bucată de drum și nu mai poate merge fiindcă îl așteaptă prietenii pentru o treabă importantă. Al treilea prieten, care-i era adevărat prieten, acela care era considerat a cincea roată de la căruță, i-a spus că-l însoțește până la tribunal, ba chiar mai mult, îl va susține în sala de audieri. A făcut așa și omul scăpă nevinovat. Acești trei prieteni erau: averea, prietenii și faptele bune.

La judecata de apoi a lui Dumnezeu, nu ne vom prezenta cu averea, prietenii, ci cu faptele noastre, care vor fi ori “spre învierea vieții, ori spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29). “Să luăm aminte…” n.a.

P.S. “Mi-am îndreptat fața către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune și în rugi fierbinți, cu post, sac și cenușă. Și m-am rugat Domnului Dumnezeu și m-am mărturisit și am zis: O, Doamne Dumnezeule cel mare și minunat, Care păzești legământul și îndrumarea pentru cei ce te iubesc pe Tine și iau aminte la poruncile Tale! Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca și cei nelegiuiți ne-am purtat, răsculatu-ne-am și ne-am depărtat de la poruncile și de la legile Tale. Și nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău; A Ta este dreptatea, Doamne, iar a noastră rușinarea fețelor noastre” (Daniel cap. 9, vers. 3-7).

PĂRINTELE ILIE

Lasă un răspuns