Și noi cândva am fost copii
Și așteptam cu drag Crăciunul.
Să primim bani și jucării,
Să colindăm când e Ajunul.
Să facă mama prăjituri,
Iar tata, să aducă bradul.
Și-un Moș Crăciun dinspre păduri
Cu sacul plin să treacă pragul.
A doua zi cu ghete noi
Călcam zăpada din cărare.
Și spre biserică vioi
Mergeam la Marea Sărbătoare.
Vorbeam, cântam despre Hristos
Născut în ieslea săracă,
Îngeri, păstori, veneau sfios
Trei magi voiau daruri să-i facă.
Dar azi, când suntem mari, voinici,
Gândim că vine iar Crăciunul?
Facem cadouri la cei mici?
Și fără ghete e vreo-unul?
La cei săraci, noi ne-am gândit?
Poate-s bolnavi, poate n-au casă.
Nu au nimic din ce-au trudit!
N-au haine, pat. Nu au o masă!
Dar la copiii ce n-au mamă
Ori tată, soră, frate bun?
Cerșesc pe stradă, au o dramă.
Pentru ei, oare, nu-i Crăciun?
Sunt încă mulți, precis tu-i știi,
Fă-le și lor un mic pachet!
S-or bucura, ți-or mulțumi
Chiar cu un zâmbet mai discret.
Atâta poate biet de el.
Dar Domnul, o să-ți dea mai mult!
Un gest frumos, dar mititel!
E-un simbol spre cel Născut!
Simțim cu toți o mângâiere,
Simțim că îngerii iar vin.
Simțim credință și putere,
Simțim un suflet de Creștin.
Simțim că s-a născut Hristos!
E pretutindeni, este mare!
Să facem daruri, cu folos!
Și eu și tu și fiecare!
IONICĂ ISAI
