Cam la asta se rezumă dialogul dintre cetățeni și guvernanți. Ei promit, noi așteptăm. Ei vorbesc mult fără a spune nimic, ei cresc salarii, pensii, alocații... dar doar bunul Dumnezeu știe de unde, pe ce bază. Creșteți pensiile cu 10%, impozitele cu 10%. Creșteți alocațiile, dar aveți grijă să explodeze prețurile. E foarte greu de înțeles pentru noi, muritorii de rând, ce se întâmplă, de fapt. Ceea ce știm cu toți, și este un adevăr palpabil, că economia României se apropie vertiginos de ZERO și realitatea pe care o cunoaștem fiecare dintre noi, este că, de unde tot iei, dacă nu mai pui la loc... la un moment dat se termină.
Dacă, și sper din tot sufletul să nu fie așa, toate aceste măriri trâmbițate de Guvern se bazează pe împrumuturi externe, e jale mare. România nu mai produce, România este o piață de desfacere pentru mere din Egipt, roșii din Spania, cartofi din Cehia sau cine știe de unde. Măi, sunteți nebuni? Avem pământuri fertile care suportă și sunt bune pentru cel puțin jumătate din legumele și fructele pe care le importăm. Nu putem cultiva papaya, dar importăm cartofi și varză? Stricăm livezi ca să construim mall-uri care se închid parțial după nici o jumătate de an de la deschidere?
Voi vreți să dați unui pensionar 150 - 200 de lei în plus la pensie (și această mărire este afișată ca un favor din partea binefăcătorului Guvern) când o pereche de bocanci de iarnă costă peste 150 de lei, o plombă costă 100 de lei cel puțin, 1 litru de ulei costă minim 8 lei, de gaz și electricitate nu mai vorbim.
Ce ar fi dacă ați coborî din înaltul cocostârcismului unde vă aflați, din funcțiile pe care nu le meritați și pentru care nu sunteți pregătiți să le aveți, ce ar fi dacă ați lua țara la pas, să vedeți cum trăiesc românii cu adevărat, cu cei 10% sau fără? Ce ar fi dacă v-ați murdări pantofii lustruiți, de colbul țărânii românești și să dați ochii și pieptul cu realitatea? Ce ar fi dacă ați simți ce înseamnă să renunți la un măr ca să-ți ajungă banii de pâine?
Îndepărtați-vă lacheii, lăsați telefoanele deoparte, mașinile în garaj și fără turle și trâmbițe, intrați într-un salon de spital de stat să vedeți starea mobilierului ruginit, a saltelelor, a suporturilor pentru perfuzii și a calității hranei primite de suferinzi. Probabil că în secunda 2 ați fi deja expuși infecțiilor intraspitalicești și unei toxinfecții alimentare.
PNNR-ul, cu care tot vă lăudați, nu este al dumneavoastră, așa cum nici această țară nu vă aparține. Nu sunteți moșieri, iar noi iobagi. PNNR-ul nu ar trebui folosit să spele bani... ar trebui investit ca să facă bani, prin agricultură, prin industrie, prin producție, în general.
Dragi tovarăși și “pretini” din Guvern, reutilați fabricile, modernizați-le, băgați bani în agricultură, apucați-vă de munca pentru care sunteți plătiți mult prea bine și nemeritat. Ajunge cu minciunile, promisiunile fără baze reale, cu joaca de-a “uite economia, nu e economia”. Sunteți mulțumiți de dumneavoastră, dragi politicieni, economiști, avocați din conducerea țării?
Nu uitați! “Somnul rațiunii naște monștri!”
ANTONELA DUMITRACHE
