Cultura este o avere comună. Creată și făcută cunoscută, răspândită și pusă la dispoziția tuturora, de ea se poate bucura toată lumea, sau, mai precis, oricine dorește. Legăturile între cei care o săvârșesc și cei care o colportează este garanția viabilității societății sănătoase. Dacă între făuritorii de cultură autentică și de valoare și cei care o răspândesc apare un dezacord, o neînțelegere, dacă creatorii de cultură sunt dezinteresați, iar cei care o împrăștie sunt niște diletanți, niște simpli “răspândaci”, cu ochii numai la bani și la profit, disoluția societății este sigură.
Cultura formează și modelează spiritul, dă noi dimensiuni gândirii și comportamentului. Educația și cultura nu rezidă în acumulări cantitative de fapte, dar omul cu nivel intelectual ridicat trebuie să memoreze semnificația marilor valori materiale și spirituale, faptele și creațiile de reper din procesului de dezvoltare ale fenomenelor naturii și societății. Engramele astfel fixate și ecforate la nevoie, sunt pilonii și pionii de judecată și de apreciere a faptelor, a acțiunilor și a fenomenelor de altădată sau din prezent.
***
La învățământul politic
- Alta-i lumea. Acum, după ce americanii au trimis oameni pe lună și-au aterizat în ocean, își fac de cap.
- Adică cum au aterizat în ocean? A ateriza însemnează a efectua cu aparatul de zbor operațiuni necesare pentru a reveni pe sol.
- Pardon, au alunizat.
- Cum au alunizat?
- Pardon, pardon. Au aselenizat în ocean.
- Cum au alunizat, au aselenizat sau au aterizat în ocean, tovarășe profesor? Poate vreți să spuneți: au amerizat!
- Exact, așa doream să spun și eu, însușindu-și termenul imediat, fără rușine, fără scuze, lăsând impresia că totul a fost corect din partea lui. America, a continuat interlocutorul, a ajuns o mare putere economică și militară. De-acolo, de la Pentagon, din clădirea aceea mare și rotundă, de-acolo se dictează astăzi politica lumii.
- A, da, am zis eu, dacă hexagonul cu cinci laturi este un triunghi, atunci cam așa este și cu pentagonul ăsta rotund.
Îndrumătorul învățământului politic, profesorul universitar, s-a uitat lung la mine, neînțelegând nimic din bombăneala mea și a adăugat:
- Ce tot îndrugi acolo cuvinte de nu înțelege nimeni o iotă? Nu ești de acord cu mine că americanii fac acum pe deștepții?
(Va urma)
Dr. ONORIU I. COFARIU
