În 1711 apărea pe harta lumii un orășel în Lorena, la doi pași de Alsacia, în Vosgii de nord, numit Meisenthal, care în traducere ar fi “Valea pițigoilor”. Cam tot atunci, apare aici un atelier de sticlărie, care, într-o bună zi, avea să aducă bucurie multor oameni din lumea întreagă. Locuitorii din Meisenthal sunt numiți “Mondfanger”, fiindcă, spune legenda, au încercat să prindă luna (Mond) din apele lacului lor.
Martin, suflătorul în sticlă din micul sat Goetzenbruck, de lângă Meisenthal, cunoștea legenda. I-o povestise bunicul și nu o dată stătea în coate la geamul micuței mansarde a căsuței parcă scăpată în vale de un uriaș care joacă zaruri, visând la luna din lac. Ba chiar, când avea vreo 7 ani, ieșise cu luntrea familiei pe ascuns pe lac, înarmat cu plasa de pește a bunicului, să-i aducă luna în dar... În fond, era și el un Mondfanger, ca toată lumea, doar că el era hotărât să-și ducă visul la bun sfârșit.
... Martin a urmat tradiția familiei. A devenit meșter sticlar, s-a căsătorit cu iubita visurilor lui și acum era un om așezat, la casa lui, cu copii și responsabilități. În suflet păstrase însă dorul pândarului lunii, iar globul de argint îl fascina tot mai mult, răscolindu-i visele și păstrându-i copilăria întreagă.
În 1858, o secetă prelungită a făcut ca micile mere roșii numite “Christkindle” și nucile pe care de ani de zile le poleiau ca să decoreze bradul de Crăciun să fie atât de puține, încât n-au fost de-ajuns pentru toți. Pentru Martin, Arborele Vieții era prețios. Bunicul îi povestise multe legende și basme, iar legenda Arborelui Vieții, cu merele roșii, învia mereu lângă șemineul de piatră de care copiii lui își atârnau șosetuțele. Îl decorau mereu împreună, punând în vârf o steluță de vată, mere roșii și nuci poleite. Copiii cântau colinde, mama pregătea prăjiturelele spritz în formă de steluțe și inimioare și casa lor devenea în fiecare an un cuib cald și vesel. Anul acesta însă nu aveau nici mere, nici nuci. Martin era trist.
Pe drum spre atelier însă, el are o idee. Ajuns mai devreme, începe să sufle câteva globuri de sticlă roșie și alte câteva aurii și seara le duce acasă. Bradul lor era din nou plin de mere și nuci, doar că erau de sticlă.
Martin a salvat magia Crăciunului, fabricând mere de sticlă pentru toată lumea și creând o tradiție care avea să aducă un zâmbet luminos și copilăresc pe fața tuturor oamenilor. Globurile de Meisenthal sunt unice și câteva, astăzi de colecție, se păstrează în muzeul orașului. Și poate nu e întâmplător că la această sticlărie s-a format unul dintre maeștrii cristalului, la rândul său recunoscut în lumea întreagă, Emile Gallé.
Meșterul sticlar din Meisenthal poate fi fericit acum. A rămas unul dintre oamenii cei mai iubiți chiar și de cei care nu cunosc povestea. Fiindcă, dincolo de marele prag, printre pulberi de stele, Martin a prins luna... Și ne-a dăruit-o nouă, de Crăciun.
O altă tradiție este legată de culoarea globurilor de Crăciun, iar în funcție de culorile alese, anul viitor le va îndeplini oamenilor diferite dorințe.
Se spune că dacă îți alegi globurile de culoare albă, anul următor ai parte de multă bucurie, echilibru și înțelepciune. Totodată, această culoare reprezintă smerenie și bunătate.
Roșul este un simbol al focului și, de asemenea, culoarea se regăsește și în costumul lui Moș Crăciun. Prin forța, puterea și strălucirea lui, roșul are acțiuni benefăcătoare, mărindu-ți puterea, voința și îți aduce împlinire sufletească.
Verdele îți aduce bunăstare. Această culoare trebuie să se găsească în fiecare brad. Este un simbol consacrat al tinereții, vieții și bunăstării. Verdele îți aduce sănătate, înțelegere, stabilitate financiară, dar și spor în casă.
Globurile albastre sunt foarte importante. Aceasta nu trebuie să lipsească din brad dacă vrem ca anul următor să fim mai liniștiți și să scăpăm de lucrurile rele.
Auriul îți poartă noroc la bani și semnifică lumina și bunătate din oameni. Ritualul împodobirii bradul este magic, iar dacă respecți tradiția culorilor, Anul Nou îți poate aduce tot ceea ce e mai bun și ceea ce îți dorești.
Sursa: Vocea de departe
