* “Când mă gândesc la mica durată a vieții mele, absorbită în veșnicia care precedă și care urmează, la micul spațiu pe care-l umplu și chiar și la acela pe care-l văd, cufundat în infinita imensitate a spațiilor pe care le ignorez și care mă ignorează, mă speriu și mă uimesc că mă văd mai degrabă aici decât acolo, căci nu există niciun motiv pentru care (mă aflu) mai degrabă aici decât acolo, mai degrabă acum decât atunci. Cine m-a așezat aici? Prin porunca și orânduirea cui mi-au fost destinate acest loc și acest timp?”
Theofil Simenschy (1892-1968), filolog și traducător
***
* “Credința în Dumnezeu nu e ca un curs la fără frecvență. Trebuie să o trăiești zi de zi. Măsura credinței este măsura vieții. Cum îți trăiești viața, așa îți este credința. CREDINȚA trebuie să fie mărturisitoare, și mărturisitoare nu numai prin cuvânt, ci mărturisitoare prin întreaga noastră viață. Credința noastră nu este una care să ne împovăreze, ci este una mântuitoare, și este izvor de bucurie și de nădejde. CINE ARE CREDINȚĂ, are și roadele credinței: iubire, bucurie, pace, nădejde, liniște sufletească; acela merge pe calea fericirii. Credința este o valoare care aduce alte valori. Credința este izvor de mulțumire sufletească”.
Părintele Teofil Părăianu (1929-2009), preot, duhovnic, scriitor bisericesc. S-a născut orb, dintr-o familie de țărani creștini ortodocși din județul Sibiu. Între anii 1935-1940 a urmat cursurile școlii primare pentru nevăzători din Cluj. A continuat, apoi, cursurile la Timișoara timp de un an de zile, după care la Timișoara a făcut cursurile liceale pentru văzători. În această perioadă l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de care a deprins rugăciunea inimii și a dorit să intre în călugărie, dar părintele Arsenie l-a sfătuit să facă mai întâi facultatea. În perioada 1948-1952 este student la Facultatea de Teologie din Sibiu. După anul
1990 susține sute de conferințe cu teme religioase în peste 80 de localități din țară și în Europa Occidentală. A scris peste 30 de cărți cu conținut religios, moral și social. Președintele României Ion Iliescu l-a premiat în anul 2002 cu “Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler” pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.
***
* “Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei și a strigat de ciudă: «Te urăsc!» Dar imediat, un glas puternic i-a răspuns: «Te urăsc, te urăsc...». Speriat, copilul a alergat în casă și i-a povestit tatălui toată pățania, spunându-i că afară, cineva strigă la el că-l urăște. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului: - Aici erai când ai auzit că cineva te urăște? - Da! - Ia spune-i că-l iubești! - Te iubesc! - a strigat și de îndată văile i-au răspuns: «Te iubesc, te iubesc... ». - Ține minte, i-a mai zis tatăl, așa este și în viață: dacă ești om rău, numai răutate vei întâlni, dar dacă ești om bun și te porți frumos cu ceilalți, atunci doar dragoste vei găsi la tot pasul. Și chiar dacă nu vei fi iubit mereu de oameni, în schimb, dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. Să nu uiți asta!”
Leon Magdan - “Profesorul de joacă”
P.S. “Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când ești mustrat de El. Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește. Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său să nu-l pedepsească? Iar dacă sunteți fără de certare, de care toți au parte, atunci sunteți fii nelegitimi și nu fii adevărați” (Evrei cap. 12, vers. 5-8).
PĂRINTELE ILIE
