Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 drept “ANUL OMAGIAL AL RUGĂCIUNII ÎN VIAȚA BISERICII ȘI A CREȘTINULUI”.
Poate că astăzi, mai mult ca oricând, Biserica și creștinul în general are nevoie de rugăciune. Așa cum știe tot creștinul, rugăciunea este temelia vieții noastre hristice, dar și puterea de urcare duhovnicească a omului, aducându-l pe Dumnezeu în mijlocul nostru.
Cercetând acest aspect al legăturii omului cu Dumnezeu prin rugăciune, găsim nenumărate dovezi în Sf. Scriptură, atât vechi testamentară cât mai ales nou-testamentară.
Astfel, în Vechiul Testament, Cartea Eccleziasticul 39,6-7, spune: “Inima sa, de dimineață, o înalță spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt, se va ruga. Va deschide gura sa întru rugăciune și pentru păcatele sale se va ruga”, arătând importanța vorbirii cu Dumnezeu pentru fiecare om. Iar în Noul Testament, în mod deplin, Mântuitorul Iisus Hristos ne învață rugăciunea domnească: “Tatăl nostru”, rugăciune pe care fiecare creștin ar trebui să o știe pe de rost, fiind cea mai simplă dar și cea mai completă rugăciune, primită chiar de la Dumnezeu, fiind izvor de inspirație și pentru celelalte rugăciuni ale Bisericii noastre.
Așa cum Mântuitorul a participat la cultul public de la sinagoga iudaică, adeseori îl găsim și la rugăciunea particulară a Sa, făcută în loc retras. De aceea și pentru noi, creștinii, trebuie să existe această împletire a rugăciunii comune de la Sf. Biserică și a rugăciunii private în cămara sufletului nostru, fără a cădea în vreo extremă de a socoti pe una mai importantă decât cealaltă și astfel renunțând la una dintre ele, cum din păcate încearcă unii să își găsească diferite scuze. Cel mai bun exemplu din viața Bisericii pentru împletirea celor două tipuri de rugăciune, publică și particulară, este fără îndoială Sf. Liturghie, centrul vieții creștine.
Prin rugăciune se realizează prezența Duhului Sfânt în sufletul omului rugător sau în mijlocul comunității aflate în rugăciune, Duh care aduce mângâiere, pace, bucurie, unitate. Putem spune, așadar, că fără rugăciune nu există Biserică, dar nici viață creștină. Poate ne întrebăm cum am putea ști că ne rugăm cât sau cum trebuie. Este foarte simplu: când dispar din sufletul nostru bucuria și pacea lăuntrică, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum și cât trebuie.
Prin rugăciunea de zi cu zi, creștinul nu îl uită pe Dumnezeu, reușește să vadă în aproapele său frumusețea creației lui Dumnezeu, reușește să înfrunte greutățile vieții și pregustă puțin din Învierea cea de obște, deci a vieții veșnice.
Noi trebuie să înțelegem, că, chiar dacă lumea de azi ne prezintă atâtea surogate, aproape pentru orice, în locul rugăciunii NU se poate pune NIMIC.
Poate că azi mai mult ca niciodată, din cauza situației pandemice din ultimii 2 ani, omul a putut constata cât de importantă este rugăciunea în viața noastră, dar și a Bisericii. Poate că de prea multe ori ne cramponăm în rugăciune gândind că nu știm nu știu ce fel de rugăciuni sau formule, uitând că pe Hristos îl putem chema în viața noastră foarte simplu, prin rugăciuni foarte scurte dar extraordinar de eficace, cum ar fi: “Doamne, miluiește-ne”; “Doamne mântuiește-ne”; “Doamne scapă-ne”.
De unde putem ști că ne rugăm, cât de cât, cum trebuie? Din faptele noastre bune, care sunt rodul rugăciunilor noastre. Iar sfinții noștri sunt cele mai bune exemple ca roade ale rugăciunii curate, dar și ca modele de urmat pentru noi.
De aceea, să privim cu nădejde în pronia dumnezeiască acum, după un an, dificil din toate punctele de vedere, spre noul an care a venit, anul Domnului 2022 și să nu uităm un lucru: doar rămânând împreună în duh și în rugăciune, putem răzbi mai ușor în această lume secularizată, dar frumoasă.
Cu aleasă prețuire și binecuvântare, vă urez “LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI, ROMÂNI DE PRETUTINDENI”!
Pr. BOGDAN STELIAN RACOTI Parohia Ortodoxă Română “Sf. Ștefan” - Cristești - Mureș
