* “Dumnezeu a creat lumea pentru oameni și o conduce spre comuniunea cu El prin dialogul continuu cu omul, pentru că numai omul poate fi partener de dialog. În acest sens, lumea are un caracter antropocentric (concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului), pentru că numai prin om își împlinește lumea scopul, destinul, realizându-se și împlinindu-se prin el; în rest, lumea are un caracter teocentric (concepție potrivit căreia Dumnezeu este în centrul lumii, al experienței în general). Omul trebuie să colaboreze în mod continuu și liber cu harul dumnezeiesc”.
Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662), monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene. Textele sale mistice au fost incluse în “Filocalia”. Tratează mai ales despre iubire ca și concept creștin, dar are și o importantă exegeză asupra unor autori cum ar fi Dionisie Areopagitul sau Grigore de Nazians. Din punct de vedere filosofic, folosește un vocabular platonician, abordând și subiecte de interes pentru istoria filosofiei, cum ar fi problema cunoașterii, probleme ontologice, cosmologice și antropologice.
***
* “Există oameni urâți și oameni frumoși. A vorbi de Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găsește într-un continuu proces de urâțire. În noul imperiu al urâtului frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marșul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă. Omul Frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă este omul eficient” (“Omul frumos”).
Dan Puric (1959 - ), actor, eseist, autor, regizor de teatru, filosof și gânditor creștin ortodox
***
* Era un timp când prin Africa se făcea negoț cu negrii, adică mai bine spus se vindeau ca orice produs. Un european creștin privea stupefiat la spectacolul incredibil ce se desfășura sub ochii săi. Văzu un sclav negru, plin de frică și care parcă cerșea îndurare. Imediat, creștinul plăti o sumă cerută și cumpără sclavul și-i spuse: “De acum înainte, ești liber și poți să faci ce vrei cu viața ta”. Acesta, surprins de gestul neașteptat, zise: “Eu vreau să rămân un servitor liber în slujba celui ce m-a răscumpărat cu atâta dragoste”.
Ce icoană minunată pentru noi creștinii; Hristos cu prețul vieții Sale, ne-a eliberat de sub tirania morții și pieirii sufletești. Noi ce facem cu libertatea dată? O punem în slujba Lui sau a diavolului? Dacă în lume, în societate, în instituții, în familii există un dezechilibru dăunător, este tocmai pentru faptul că noi nu-L urmăm pe Hristos Eliberatorul nostru, ci pe diavolul distructiv.
P.S. “Să nu fiți părtași la faptele cele fără de roade ale întunerecului, ci mai degrabă osândiți-le pe față. Căci cele ce se fac în ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos” (Efeseni cap. 5, vers. 11-14).
PĂRINTELE ILIE
