După întoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde rămăsese, la doisprezece ani, Iisus s-a aflat în Galileea, în cetatea Nazaret, unde a crescut tăinuindu-și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii sale, căci se socotea necuviință ca înainte de treizeci de ani cineva să țină rânduiala de dascăl sau preot. La împlinirea celor treizeci de ani a venit cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, aflat în pustie, trimițându-l să meargă și să înceapă a boteza cu apă. A venit atunci Ioan în partea Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, întru iertarea păcatelor. Și ieșeau la el oamenii din toată latura Iudeii și a Ierusalimului, mărturisindu-și păcatele. La venirea lui Iisus din Galileea la Iordan, Ioan spuse poporului: “Vine după mine, Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt”. Cel ce a luat asupra Sa păcatele lumii a venit la râu ca să le spele cu botezul pocăinței. A venit la ape ca să sfințească firea apelor. După botezul Său, Domnul, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă, El fiind Izvorul a toată curăția și sfințenia. La ieșirea Sa, i s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger și Duhul lui Dumnezeu, Cel ce S-a botezat, S-a pogorât, la vedere, ca un porumbel, iar din cer s-a auzit un glas zicând: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.
Odată cu Botezul Domnului creștinii prăznuiesc și sărbătoarea botezului nostru, al fiecăruia, Taina Botezului fiind cea dintâi din cele șapte Taine Bisericești. Sfântul Botez nu poate fi săvârșit decât de Sfinții Apostoli și de urmașii lor, episcopii și preoții. Numai în caz de primejdie de moarte îl poate săvârși orice mirean botezat, dar și atunci, dacă pruncul scapă cu viață, preotul trebuie să-i citească celelalte rugăciuni și să-l facă părtaș și celorlalte Taine, care stau la poarta de intrare a omului în creștinism, adică Taina Sfintei Împărtășanii și Taina Ungerii cu Sfântul Mir.
VASILE BOTA
