ROMÂNIA ÎN PERSPECTIVA UNEI NOI ROMÂNII MARI (VI)

Așadar, după 1990, pe plan internațional aveam deschise toate căile pentru a anula ultimele consecințe ale pactului criminal Hitler-Stalin încheiat în 1939. Din păcate, la București guvernau alde Ion Iliescu și Petre Roman, ai căror părinți salutaseră cu entuziasm prevederile înțelegerii dintre Hitler și Stalin în privința României.

Ion Iliescu a încheiat un tratat de prietenie cu Uniunea Sovietică semnat la Moscova cu trei luni înainte de colapsul URSS, gest politic prostesc, dictat de nevoia de a-și mărturisi slugărnicia și obediența față de Moscova, față de cei care i-au adus la putere în decembrie 1989. La Chișinău, patrioții români au resimțit gestul fraților de la București ca “un cuțit înfipt în spate” (l-am citat pe un fost prim ministru din Republica Moldova).

Emil Constantinescu și echipa sa au semnat tratatul cu Ucraina, prin care renunțau în numele României la teritoriile ocupate abuziv de URSS în 1940 și 1944. Act clar de trădare pentru care Emil Constantinescu nu are nicio explicație plauzibilă, nicio justificare.

Idealul Unirii a fost constant torpilat de așa ziși analiști politici de la București, ca Valentin Stan, Renate Weber, Zoe Petre, Gabriel Andreescu, Cornel Ivanciuc și alții. Evidențiem și activitatea anti-unionistă susținută de comentatori anonimi de la www.adevărul.ro.

Guvernul de la București avea, imediat după 1990, capacitatea de a susține proiecte economice substanțiale în Basarabia, unde Kremlinul, atât cel țarist cât și cel bolșevic, evitase să facă investiții majore. Kremlinul a știut întotdeauna că Basarabia, la un moment dat, va reveni la Patria Mamă! Cu potențialul economic pe care îl avea România în 1990, dificultățile economice ale Unirii puteau fi depășite fără nicio problemă. Din păcate, proiectul de țară după care acționau liderii politici de la București era să distrugă economia României, prin așa zisul proiect de privatizare. Acesta a fost ordinul de care au ascultat toate guvernele de la București.

E mai greu de precizat de unde a venit acest ordin, probabil din mai multe direcții, așa cum nivelul economiei românești de la acea dată îngrijora multe cancelarii. Practic, România funcționa economic autarhic, adică fără să importe orice, dar exporta din belșug! România putea fi un exemplu de dezvoltare pentru alte țări, iar lucrul acesta nu putea fi tolerat în sferele înalte ale puterii planetare. Căderea regimului ceaușist i-a obligat pe asasinii economici să se coalizeze într-o conspirație internațională multiplă a serviciilor secrete, care și-au găsit ținta comună în distrugerea României...

...Opresc aici inventarul trist al trădărilor și mă grăbesc a consemna eșecul total al conspirației împotriva Unirii cu Basarabia!

Da, trădătorii și-au ratat ținta! Unirea e pe calea cea bună și se va face. Unirea este în curs de realizare, nu printr-un edict de cancelarie, ci prin tăvălugul unor gesturi mărunte, dar multe, fără de număr, care fac din Unire un proces organic, definitiv, ireversibil! Unirea se face prin fiecare tânăr basarabean care vine să studieze în România și descoperă o lume în care se simte împlinit! Unirea se face prin fiecare basarabean care vine ca turist în România și descoperă munții și marea care îi aparțin de drept, sunt ale lui, în calitatea sa de român! Unirea se face prin fiecare basarabean care cere cetățenie română și o obține! Numărul basarabenilor cu cetățenie română este în creștere continuă, deși autoritățile nu au facilitat formalitățile, ba dimpotrivă, le-au complicat. În curând însă, basarabenii cu cetățenie română vor fi o majoritate care va impune peste voința cancelariilor de la București sau Chișinău consemnarea formală a unei realități impozante: suntem același popor “de la Nistru până la Tisa”!

Simplificând lucrurile, putem spune că basarabenii au de ales între Rusia și România. Alegerea este din ce în ce mai ușor de făcut! Numărul basarabenilor care și-au legat destinul de România este din ce în ce mai mare și răspândește în mentalul colectiv convingerea că alături de ceilalți români, în Uniunea Europeană sau oricum, este mai bine decât într-un imperiu care le-a fost mereu ostil basarabenilor. Un imperiu el însuși cu un statut tot mai problematic, pe care chiar etnicii ruși sunt tot mai motivați să-l părăsească. Musulmanizarea Rusiei este un proces tot mai vizibil, iar tendințele separatiste amenință tot mai mult liniștea conviețuirii în imensul continent bolșevic.

Pe la începutul anilor 90 am primit o informație aparent neînsemnată, dar care pe mine m-a edificat instataneu asupra viitorului: am fost întrebat de un tânăr basarabean care cred că este cartea românească cea mai căutată la Chișinău. Răspunsul a fost de neuitat: la Chișinău cartea cea mai căutată era manualul de limba română fără profesor, tipărit la București pentru studenții străini. Era căutată la Chișinău de intelectualii ruși - doctori, ingineri, profesori, rusofoni care se descurcaseră până la începutul anilor 1990 în Moldova fără să cunoască limba română. Deciși să rămână definitiv în Moldova, aceștia își dăduseră seama că nu vor rezista fără să cunoască limba țării! Au simțit că viitorul Basarabiei este românesc! Era normal ca ei să conștientizeze fără greș acest “pericol”!

ION COJA Pentru conformitate IOAN CISMAȘ

Lasă un comentariu