Calendele ianuarie era cea mai însemnată zi a calendarului roman, ziua în care consulii (aleși la sfârșitul anului încheiat) își preluau oficial funcțiile. Aceștia, înainte de răsăritul Soarelui, citeau semnele cerului, căutându-le întotdeauna pe cele bune. Apoi își puneau veșmintele cu care urmau să oficieze și - călare pe cei mai frumoși cai albi - porneau spre Capitoliu, însoțiți de senatori, patricieni și mulțimea entuziastă. Odată ajunși, noii consuli sacrificau un vițel alb drept jertfa adusă lui Jupiter Optimus Maximus, apărătorul Statului Roman, apoi primeau însemnele oficiului și urcau în tribună.
Urma o defilare a războinicilor în onoarea lor și, imediat după aceea, prima ședința guvernată de ei, la finele căreia se dădea startul zilelor de fast și sărbătoare: spectacole de circ, lupte de gladiatori, întreceri și ospețe rituale.
În prima zi se făceau prevestiri pentru noul an și se trimiteau în dar smochine, faguri cu miere și monede cu chipul lui Ianus.
Ziua a doua era rezervată petrecerilor în familie, oamenii își urau noroc si belșug, jucau zaruri și luau masa împreună cu rudele, consumând cu precădere dulciuri.
Următoarea zi era dedicată alergărilor de cai și ospețelor publice, a căror efervescență se diminua treptat în ce-a de-a patra zi, deoarece, începând cu ziua a cincea, romanii reveneau la viața lor obișnuită.
SUB SEMNUL LUI IANUS
Ne aflăm sub protecția lui Ianus, zeul cu două fețe - una întoarsă spre anul care a trecut iar cealaltă îndreptată spre anul ce tocmai a venit.
Protector al Romei Antice și zeu ambivalent al riturilor de trecere (de la trecut la viitor, de la o stare veche la una nouă, de la un univers la altul), Ianus este zeul suprem al porților, al pragurilor, el însuși fiind “poarta anului”.
Reprezentat cu două fețe spate în spate, zeul supraveghează intrările și ieșirile, poate privi în interior dar și în exterior. Este numit “Matutinus Pater”, tată al zilei răsăritoare, cel care deschide dimineața porțile cerului iar seara le închide. Creator al timpului și al tuturor începuturilor, Pater Ianus, își întinde aripa asupra sorții omenești, asupra păcii și asupra războiului, paznic al începutului și al sfârșitului.
Ianus este zeul cel mai venerat al calendarului roman, aducându-i-se ofrande și fiindu-i închinate rugi în fiecare zi. Tot el guvernează prima zi a fiecărei luni (Kalendae), când lumina astrului nopții începe să crească, punând stăpânire pe cer. Romanii i-au înălțat pe colinele Romei 12 altare, câte unul pentru fiecare lună a anului, iar dintre ele i-au consacrat-o pe cea dintâi: Ianuarius.
Sanctuarele lui din piatră au înfățișare de boltă, de poartă sau de galerii ridicate deasupra locurilor de trecere, în timp ce monedele ce-i poarta efigia au pe revers o corabie.
Campaniile militare începeau pe Forum Romanum, la templul sacru închinat zeului Ianus, ale cărui porți erau deschise pe timp de război, fiind ferecate doar în puținele momente de pace.
Ofrandele care i se aduceau în mod frecvent erau turta ritualică numită “ianual”, plăcinta cu mere, vinul și tămâia, acestea fiind totodată sacrificiile cele mai vechi pe care romanii le aducea zeităților adorate.
IULIA GORNEANU
