Copilul se naște în plânsetele dureroase ale mamei sale, după care, copăcel-copăcel, crește mare și copilărește prin a învăța din paginile nescrise ale înțelepciunilor Cărții vieților părinților, bunicilor, dascălilor și preoților săi. Ca urmare, mereu se zbate din răsputeri, iubește, trudește, pătimește, obosește și îmbătrânește, după care călătorește până dincolo de ale sale veșnice tăceri. Însă până atunci, acel fost pui de Om mai are și obligația de a strânge la un loc toate urmele pașilor săi, adânciți în viață, după care să-i alipească la ciuntitul contur al tot mai nerotundului Pământ și al Apelor Lumii.
IOAN VULCAN-AGNITEANUL