VULCANUL, ENIGMA ȘI... NAȚIUNEA

*. “Națiunea e cuprinsul unui popor de același sânge, care vorbește aceeași limbă, și are aceleași datini. Poporul este trupul națiunii, iar limba este sufletul ei. Naționalitatea Română nu va prospera în adevăr... viitorul ei nu va fi asigurat... însuși Statul Român nu-și va realiza toate condițiile unei îndestulări depline față de poporul său, decât atunci când soarele dreptății va străluci pe cerul românesc”.

Aron Pumnul (1818-1866), lingvist, filolog, cărturar, istoric literar, profesorul lui Mihai Eminescu și fruntaș al Revoluției Române de la 1848 din Transilvania.

***

*. “În viață domină nu binele, ci răul; nu raționalul, ci absurdul; nu armoniosul ci monstrul; nu generozitatea, ci meschinăria; nu libertatea, ci silnicia; nu împlinirea, ci estomparea. Soluția unei normalități este Dumnezeu. Dumnezeu este o enigmă, este chiar enigma enigmelor. Dar El este în același timp pentru noi cel mai mare izvor de lumină, de bucurie și de sens permanent inedit”.

Vasile Bancilă (1897 - 1979), filosof, pedagog, eseist român. Se simte familial în spații ca: metafizica, logica, etica, pedagogia, sociologia, filosofia culturii și religiei. Numit și “comoară a intelectualității românești”.

***

* “În Japonia, țara vulcanilor și a cutremurelor, s-a întâmplat ca un vulcan, încetul cu încetul, să se stingă de tot. Un om și-a luat îndrăzneala să urce în vârful lui, unde și-a făcut o casă de locuit. După el, au urcat și alți curioși, încât în câțiva ani a ajuns ca în vârful vulcanului să fie o întreagă comunitate. Aceștia fiind în vârf s-au arătat a fi mai curajoși și deosebiți decât cei de la baza vulcanului; au început să se mândrească, să cadă în ispitele desfrâului și ale lui Bachus. A ajuns o localitate plină de fărădelegi. După un timp oarecare, într-o noapte, vulcanul a început să erupă și toată localitatea cu oameni cu toți au fost înghițiți de pământul care ardea.”

“Mulți dintre oamenii de azi trăiesc pe un astfel de VULCAN al fărădelegilor. În zilele noastre, plouă cenușă vulcanică, o arătare că Domnul într-o clipeală ne poate pierde. Și totuși oamenii, atâta timp cât sunt în vârful vieții, nu cugetă la cele înalte. De aceea, Sf. Scriptură ne spune ca luare aminte de veacuri, să priveghem și să ne rugăm că nu știm când vulcanul morții va veni peste noi”.

P.S. “Fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. El a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, spre desăvârșirea sfinților, la lucrul sfințirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos. Să nu fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, care este capul-HRISTOS” (Efeseni cap. 4, vers. 7, 11-15).

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu