Memorialistica lui Vasile Netea reprezintă un reper extrem de important pentru cercetători, filologi, istorici, întrucât cărturarul din Deda Mureșului relatează episoade interesante din timpul vieții și activității sale, vorbește de o serie de mari personalități ale culturii române, despre care are cuvinte de apreciere, personalități, multe dintre ele, pe care le-a cunoscut și cu care a colaborat.
În paginile sale de memorialistică, Vasile Netea vorbește de multe ori, în termeni elogioși, despre marele filozof, poet, dramaturg, profesor universitar, jurnalist, traducător, diplomat român și academician, care a fost Lucian Blaga, personalitate emblematică a culturii române.
Vasile Netea, în memorialistica sa, relatează în primul rând cum a ajuns să ia primul contact cu Lucian Blaga și cu opera acestuia. Netea spune că primul intelectual din Reghin, ca personalitate oficială aflată în plină ascensiune, pe care l-a cunoscut a fost Dumitru Antal, părintele Mitruca, cum îi spuneau apropiații, care i-a deschis totodată și prima fereastră spre cunoașterea operei și vieții lui Lucian Blaga, cu care fusese coleg la Teologia din Sibiu în anii Primului Război Mondial. Prin acest fruntaș al Reghinului, Dumitru Antal, a pătruns Vasile Netea în biografia și opera lui Vasile Netea. Până la întâlnirea cu Antal, cunoștințele sale despre Blaga erau foarte vagi, reducându-se la citirea întâmplătoare a unor poezii publicate în Gândirea și a unor notițe despre el parcurse fără prea mult interes. Să-i fi citit vreun volum, nici vorbă. Netea nu avea de altfel decât 15 ani. Era prin 1927. Prin Dumitru Antal a făcut un salt deosebit spre cunoașterea operei blagiene. Antal făcuse în vara anului 1927 o vizită la Deda, localitatea natală a lui Vasile Netea, iar seara, la plecarea lui spre Reghin, se afla și Netea întâmplător pe peronul gării, unde, în așteptarea trenului, s-a făcut în jurul lui un mic cerc de intelectuali, printre care se afla și el. Se pare că unul din învățători i-a spus oarecum în glumă că și Deda are un poet. Acela era Netea, care s-a rumenit imediat. Mirat de cele auzite, Antal l-a întrebat imediat cum îl cheamă și dacă
într-adevăr îi place poezia. La confirmarea lui Netea, Antal l-a întrebat ce poeți a citit până acum și care i-au plăcut mai mult. Netea a răspuns că Eminescu și Coșbuc.
Antal îl întreabă apoi dacă a auzit de Lucian Blaga, la care Netea răspunde cu o oarecare jenă că îl cunoaște puțin. Antal îi spune că va trebui să-l citească, e unul din marii noștri poeți contemporani. Netea îi zice că n-are de unde, la care Antal îi spune că-i va da el, să meargă la Reghin, fiindcă el are toate cărțile lui, i-a fost coleg de școală, îi ziceau Lulu. A doua zi de dimineață Netea era la Reghin, iar după-amiază, după ce a mai purtat o serie de discuții cu Antal, se întorcea acasă cu Poemele luminii și Pașii profetului. Acestea au fost citite sub merii din grădină, primele cărți de Blaga pe care le-a cunoscut, o impresie profundă producându-i îndeosebi poeziile Gorunul și Dați-mi un trup voi munților. Netea spune că a simțit îndată că Blaga era cu totul altceva decât poeții citiți până atunci, admirația pentru el, citindu-i apoi toate cărțile, păstrându-i-se neschimbată. În alte câteva întâlniri pe care le-a mai avut cu Dumitru Antal, acesta i-a povestit lui Netea numeroase episoade din studenția teologică a lui Blaga care, citind enorm și neglijând studiile biblice, se arăta pasionat exclusiv de poezie și filosofie. Dumitru Antal a fost cel dintâi dintre foștii colegi ai lui Blaga pe care i-a cunoscut Netea personal, mai târziu având să-i cunoască și pe Horia Teculescu, directorul Liceului din Sighișoara, pe D.D. Roșca, profesor la Universitatea din Cluj și A. Oțetea, profesor la Universitatea din București. La baza cunoștințelor lui Vasile Netea despre viața strălucitului poet, filosof și dramaturg, până când a ajuns să-l cunoască pe el însuși, s-au aflat astfel amintirile pe care i le-au transmis foștii săi colegi de la Teologia sibiană și cei de la liceul românesc din Brașov.
Vorbind despre amintirile sale referitoare la orașul Cluj-Napoca, Vasile Netea spune că acest oraș l-a pus în contact, pe lângă alte personalități, și cu Lucian Blaga, pe care l-a cunoscut prin intermediul profesorului mureșean Ion Chinezu și ale cărui cursuri, asistând și la lecția sa inaugurală, le-a urmat, pentru originalitatea lor, până la cedarea Ardealului. Spre deosebire de D.D. Roșca, Blaga nu-și rostea cursurile în mod liber, nu le întrerupea cu glume, ci le citea de la început până la sfârșit, fără a-și privi auditoriul, cu o voce neaccidentată, care decepționa uneori. Textul lor era însă de o excepțională valoare, ele reprezentând o gândire proprie, înveșmântată într-o impecabilă formă literară. Contactul cu tineretul și cu publiciștii îi făceau multă plăcere. Uneori își invita tinerii prieteni la câte o cafea. Îi plăcea să asculte informații din viața literară, și în special ecouri asupra creațiilor sale. Legăturile lui Vasile Netea cu Lucian Blaga au devenit astfel din ce în ce mai strânse, ele continuându-se până la sfârșitul vieții poetului filosof. Cărțile lui Blaga cu dedicație pentru Netea, sunt, pentru acesta din urmă, unele din cele mai scumpe relicve ale tinereții. Blaga, mai târziu, i-a făcut lui Netea totodată plăcerea de a-i oferi ca autograf și profunda sa poezie intitulată Întoarcere din volumul “La curțile dorului”. În 1956 un important grup de scriitori elvețieni, italieni și vest-germani l-au propus pentru premiul Nobel. După cum zice Vasile Netea, calcule extraliterare au decis altfel. Mai spune Netea că ori de câte ori pașii îl poartă pe drumul Lancrămului, spre Alba Iulia, nu poate să nu se oprească la mormântul și la monumentul său. Netea încheie această relatare despre Lucian Blaga astfel: Câți ani vor trece până se va mai naște un alt Lucian Blaga?
La stabilirea sumarului primului număr din noua serie a Gazetei de vest, Netea s-a înscris cu un material intitulat Lucian Blaga în arenă, prin care comenta un articol patriotic al marelui poet apărut în revista “Curțile dorului” de la Sibiu. Titlul l-a amuzat foarte mult pe Gabriel Țepelea și de atunci ori de câte ori se întâlneau, îl întreba malițios pe Netea: “Ei, cine a mai intrat în arenă?” Iar Netea îi răspundea cu aceeași maliție: “Intră cine are cu ce”.
Netea mai vorbește și de Goga care a fost foarte mândru de alcătuirea guvernului său, pe care pentru motivul că avea în sânul lui șase membri ai Academiei Române - A.C.Cuza, O. Goga, Ion Petrovici, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Lucian Blaga - îl considera o adevărată expresie a intelectualității românești.
Încă în multe alte locuri din paginile sale de memorialistică, Netea îl amintește și vorbește despre Lucian Blaga în termeni elogioși. Netea îl așează pe Lucian Blaga în pleiada marilor oamenilor de cultură ai poporului român.
Iată, în memorialistica sa, Vasile Netea conturează, prin gândurile și amintirile sale, personalitatea uneia dintre cele mai emblematice figuri din literatura română, Lucian Blaga, care, în același timp, face parte din galeria marilor oameni de cultură ai poporului român, fiind un reper chiar pentru literatura universală.
FLORIN BENGEAN
