MÂNDRIA, URA ȘI... SCRIITORUL

* “HOMIAKOV a trăit ceea ce a scris și a scris ce a trăit (prof. Chițescu), și de aceea, studiindu-l, guști plăcerea, despre care vorbea Pascal, de a întâlni “nu un autor, ci un om”. Prietenul lui, Ivanovskoe spunea: “Într-o zi am fost invitați la el acasă. Cum avea mulți invitați, toate camerele erau ocupate, așa că el a așternut patul meu în camera sa... Mult după miezul nopții am fost trezit de un murmur ce venea din camera pe care zorile începeau să o lumineze puțin... Era în genunchi, înaintea icoanei sale de călătorie, cu mâinile încrucișate pe spătarul unui scaun, și cu fruntea așezată pe ele. Un suspin înăbușit ajungea până la urechile mele. «Vorbea cu Dumnezeu...» și am aflat mai târziu că în fiecare zi se repeta această conversație: “Creație și Creator...”

Alexei Homiakov (1804-1860), teolog, filosof, poet, pictor, artist amator și personal militar rus, cel mai mare scriitor slavofil, părintele eclesiologiei ortodoxe, “campion al Bisericii Ortodoxe”

***

* “URA - Este o mare forță omenească. “IUBIREA - e mai slabă, dar ea rămâne peste veacuri. Căci roadele iubirii se adună, pe când după ură nu rămâne decât cenușă și moloz. În istorie, se vede iubirea reparând ceea ce strică ura. E adevărat că ura e mai puternică. Dar nici o ură, oricât de mare, nu poate să creeze nici cea mai modestă floare. Iubirea, când trece în natură, creează toate florile, toate cristalele și cântă prin viersul tuturor privighetorilor. Din iubire nu poate rezulta decât iubire, pe când din ură nu poate rezulta decât ură. URA E UN TAIFUN. IUBIREA E O BRIZĂ BINEFĂCĂTOATE”.

Vasile Băncilă (1897- 1979), profesor, filosof, eseist

***

* “REDEȘTEPTAREA MÂNDRIEI NAȚIONALE - În ultimii ani, autorii manualelor de liceu au decis să elimine aproape complet orice referire la traco-geto-daci, inoculând elevilor ideea potrivit căreia istoria noastră pe aceste meleaguri a început din secolul al II-lea d. Hr. respectiv din momentul apariției romanilor la nordul Dunării. Realitatea este cum o relevă izvoarele scrise, antice, medievale sau moderne și contemporane, cumulate cu cercetările arheologice, studiile de paleontologică sau etnografice, este că NOI, ROMÂNII reprezentăm unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei, în ceea ce privește statornicia în același spațiu geografic, cu o istorie zbuciumată, dar care mereu ne-a oferit șansa de a ne păstra identitatea și DREPTUL ASUPRA PĂMÂNTULUI NOSTRU.

Astăzi, unii apatrizi, iude și cozi de topor vin să ne conteste istoria Transilvaniei străbune, spunând din “șeaua calului nomad” că ei au fost primii aici, refuzându-l pe Anonymus al lor, care le-a spus purul adevăr. Dar, de vină sunt istoricii români, care toți sunt super-deștepți când apar la TV. Iar, atunci când este vorba să facă un mic “sinod românesc” pentru o istorie unică sunt de negăsit...” (n.a.).

P.S. “Doamne, mare ești Tu și preaslăvit, minunat în puterea Ta, și nimeni nu poate să Te întreagă! Ție să-ți slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis și toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău și totul a fost zidit și nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale! Munții ca și mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum se topește ceara înaintea feței Tale, iar cu cei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv ești Tu cu ei” !(Iudita cap. 16, vers. 13-15).

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu