Una dintre cele mai speciale colinde, întâlnită în zeci de variante, are ca motiv dragostea împlinită prin moarte, fiind catalogată drept “colindă de doliu” sau “de dragoste funestă”.
Despre “Mă luai, luai” părerile specialiștilor sunt împărțite. Unii etnologi susțin că ar fi vorba despre o colindă premaritală, având la bază mitul Zburătorului, în timp ce alții, mergând pe linia lui Ovidiu Bârlea, consideră că avem de-a face cu o veritabilă “Mioriță a fetelor”, înscriind-o în categoria “colindelor de doliu”.
Mă luai, luai,
Cu secirea-n brâu,
La holdă de grâu.
M-aplecai, plecai,
Mânunchiu' să-mi tai
Și-o floare aflai
Și-n sân o țâpai.
Nime nu mă vede,
Numai Ionaș,
Ionaș din munte,
Cu zâlele scurte.
Mă luără-n brață,
Mă sărută-n față.
- Meri, Ion, de-aici!
C-a vini maica,
N-am gătat holda!
- Spune-i la mă-ta:
Că nu ai gătat,
Că te-ai sărutat.
Că te-o lovit doru',
Dor cu junghiuri grele,
Moarte fără vrere.
Maica să luară,
Cu nouă ulcele
După lecurele.
- Stăi, maică, nu mere
După lecurele!
Că apele-s late
Satele-s departe.
Io știu ce mi-i leacu:
Joljiul și colacu'
Și Ion săracu'.
IULIA GORNEANU Foto - RAREȘ HELICI
