16 IANUARIE: SÂNPETRUL LUPILOR

Se spune că, la începuturile lumii, câinii și lupii umblau împreună. Când diavolul a vrut să-i ațâțe împotriva lui Dumnezeu, câinii nu ar fi acceptat. De atunci câinii au rămas ființele lui Dumnezeu, iar lupii ai Necuratului.

Sânpetrul lupilor este o sărbătoare care se ține pentru ca lupul să nu facă pagube în gospodării, iar oamenii să fie feriți de boli și arsuri. Legenda spune că, în această zi, lupii se strâng în haite la urlători (loc de trecere al lupilor), unde încep să cânte, invocându-și divinitatea, Sânpetrul lupilor (sau Sânpetrul de iarnă), să vină pentru a le împărți prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Sânpetrul sosește a miezul nopții, pe un cal alb, și împarte fiecărui lup câte-o oaie, un miel sau o căprioară, lupii urmând să nu se atingă decât de darul primit. Se zice că un om curios din fire s-ar fi dus în pădure, odată, să vadă și el cum se adună lupii. La sfârșitul adunării, a venit și un lup șchiop, rugându-l pe Sânpetru să-i dea și lui ceva. Cum nu mai rămăsese nimic, Sânpetru i l-a dat pe omul din copac. De atunci, oamenii nu mai au curajul să iasă la pădure în noaptea de Sânpetrul lupilor. Această sărbătoare este considerată miezul iernii, momentul în care începe să se înmoaie gerul și se fac pregătirile pentru muncile de primăvară. De Sânpetrul lupilor nu se toarce, nu se coase, nu se pieptănă, nu se împrumută și nu se dă din casă. Femeile nu lucrează lână, ca să nu le mănânce lupii oile. Nu se gătește carne, dar se mănâncă plăcinte. Cine nu mănâncă plăcinte, în această zi, se rătăcește în călătorii.

În această zi oamenii se feresc să-i pronunțe numele lupului pentru a nu invoca animalul. Nu se scoate gunoiul sau cenușa din casă pentru ca lupii să nu se înmulțească. (sursa - azm.gov.ro; foto - ele.ro)

Lasă un comentariu