* Împăratul Alexandru Macedon (356-323 î.Hr.), s-a dus odată să-l viziteze pe vestitul filosof grec Diogene (412-322 î.Hr.). Acesta ducea o viață de pustnic și locuia într-un butoi. Când a ajuns Alexandru Macedon cu suita lui, i-a zis lui Diogene: “Cere de la mine, orice și îți voi da!” “Nu-mi lua ce nu-mi poți da,” a răspuns Diogene. Alexandru Macedon se așezase în calea soarelui și făcuse umbră. De aceea Diogene i-a cerut să nu-i ia ceea ce nu-i putea da: “lumina soarelui”. (“Cei ce au urechi de auzit, să audă”, după cum ar spune părintele Arsenie Boca).
***
* “Pe lângă anotimpuri, noi avem timpurile și avem apoi zilele și nopțile. Fiecare cu frumusețea lor. Ne învârtim așa, ca într-o carte și deslușim numai bucurii. Exact așa cum un tată care îi prezintă copilului diverse mijloace de a-l distra, de a-i face bucurii. Exact așa face Dumnezeu cu noi și-i păcat că nu suntem întotdeauna conștienți de acest lucru, cum de altfel nici copilul nu este conștient de bucuriile pe care i le face tatăl sau mama. El crede că așa trebuie să fie. Când nu mai are cine să-i facă bucurii, abia atunci începe să plângă: Unde-i tata, unde-i mama? Abia după ce tata și mama s-au înstrăinat puțin. Tot așa cu Dumnezeu: După ce L-am pierdut, și necazurile ne-au încolțit, ne dăm seama de marea pierdere suferită!”
Iustinian Chira Maramureșanul (1921 - 2016), arhiepiscop onorific român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Activitatea de peste 40 de ani de episcopat a fost răsplătită de Pariarhul României, Preafericitul Daniel, și de Sf. Sinod BOR, care a decis să i se acorde titlul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în anul 2009. A primit și distincția de Cetățean de onoare al Orașului Negrești - Oaș. A scris foarte multe articole, a susținut sute de predici cu mult succes în rândul credincioșilor de toate pretențiile, având un tact pastoral aparte, izvorât din dragostea de Dumnezeu și Glia Străbună.
***
* “În anul 313, împăratul Constantin cel Mare (272-337) a biruit pe Maxențiu (278-312) și a fost proclamat împărat al Imperiului roman de Apus, cu capitala la Roma. În anul 323, același mare împărat creștin a biruit și pe împăratul păgân de răsărit, Licinius (263-325), și se proclamă împărat al întregului imperiu latin, cu capitala la Constantinopol. A primit botezul creștin de la Sfântul Silvestru Episcopul Romei, împreună cu mama sa, Elena (248-329). Amândoi aveau o mare dorință: aceea de a descoperi Mormântul lui Iisus Hristos și Crucea pe care a fost răstignit Domnul pentru mântuirea lumii. După anul 71, Ierusalimul a fost ocupat de barbarii romani care au profanat și distrus tot ce aparținea lui Hristos. În anul 326, Împărăteasa Elena și Patriarhul Macarie al Ierusalimului găsesc Crucea pe care a fost răstignit Hristos. Împăratul Constantin cel Mare construiește Biserica Învierii Domnului pe locul acela și o sfințește în anul 335 alături de Crucea pe care a fost răstignit Hristos, în data de 14 septembrie. În anul 313, același împărat a dat “Edictul de libertate creștinilor”. Pentru meritele deosebite aduse Bisericii lui Hristos, credincioșilor și lui Dumnezeu, Constantin și Elena au fost numiți: “Sfinții împărați Constantin și mama sa, Elena”. Ei sunt sărbătoriți de Biserica noastră strămoșească pe data de 21 mai, ale fiecărui an.
P.S. “Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun. Precum este scris: Împărțit-a, dat-a săracilor, dreptatea Lui rămâne în veac. Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu” (II Corinteni cap. 9, vers. 9-11).
PĂRINTELE ILIE
