OAMENII ADEVĂRAȚI SUNT LÂNGĂ NOI

Distribuie pe:

Las în urmă decenii de frământări profesionale, de angajamente subiective, de evaluări trecute sau recente și îmi defilează prin amintiri fețe tinere, elevi de acum vreme trecută; dar nu pot să-i ignor, și nici nu vreau, pentru că îi văd în societate pe diferite trepte, toate binefăcătoare unei societăți care își caută noi căi de exprimare, de trăiri și de evoluție.

Mă copleșesc amintiri extraordinare, asemenea unui explorator care sapă, sapă fără a ști întotdeauna ce va fi la finalul trudei sale.

O să vă descriu, în cuvinte simple, o evoluție trecută prin mâinile dascălului de sfânta Limbă și literatură română, un copil orfan, crescut într-o familie unde mama ținea și locul tatălui, cu gândul că de acolo, de sus, negreșit privirea lui veghează pentru o bună conviețuire, în moralitate, credință și desăvârșită curățenie.

Un copil modest, simplu în comportament și atitudine, integrat perfect în colectiv, fără a avea veleități de lider, avea să iasă după câțiva ani, îmbrățișând o profesiune nobilă, de preot.

În diverse întâlniri spuneam, mai în glumă, mai în serios, că în viața mea de dascăl am pregătit medici, dascăli, ingineri, preoți, astfel că atunci când va veni vremea, ceea ce nu va putea face medicul, va face preotul.

Aceste cuvinte sunt dedicate unui minunat preot, om de omenie, sincer și devotat profesiunii pe care nu oricine poate să o dobândească cu răbdare, har și responsabilitate. E vorba de preotul PINTILIE IONEL, din Târnăveni, cu rădăcini adânc înfipte în comunitatea unui sat minunat de pe câmpie: Fânațe, comuna Band.

Discutăm destul de des despre evoluția omului supus răbdării, dar însetat permanent de cunoaștere, de ajutorare a semenilor, de vindecare a sufletului prin rugăciune, speranță și optimism. E unul din oamenii adevărați pe care ne bucurăm să îi avem lângă noi.

Dumnezeu i-a dăruit o consoartă, asemenea lui, dar și copii cu darul dorinței de continuitate, astfel că rugăciunile lui se răsfrâng benefic nu numai asupra familiei lui, dar și asupra enoriașilor pe care îi păstorește. Asemenea rugăciuni simt că se răsfrâng și asupra familiei mele, dovadă a recunoștinței pe care o exprim prin cuvintele de mai sus.

Îmi spunea cândva că din lut poți să faci și bijuterii dacă ai răbdare, har și înțelepciune. Din copii firavi, inocenți, credincioși, cu răbdare și pasiune poți să faci bijuterii profesionale, cu dedicație spre a ajutora semenii. Poate că niciodată nu am avut atâta nevoie de astfel de vindecători ai sufletelor noastre. Mă bucur că fac parte, alături de cei dragi, dintr-un popor creștin, credincios și cu frică de Dumnezeu.

Să ne rugăm împreună, să intrăm cu evlavie în biserica sfântă, ca într-un spital vindecător și să contribuim împreună la refacerea unității, solidarității de neam și țară.

Îmbrățișarea românească să redevină atitudinea respectului și a căldurii pentru semeni, masca să devină o amintire tristă, energia pozitivă să ne cuprindă pe toți într-o binefăcătoare atitudine.

Vreme îndelungată, părinte PINTILIE IONEL, întru slujirea enoriașilor pe care îi păstorești, cu speranța că putem construi o lume sigură, bună, cu credință în Cel de Sus și cu eforturi conjugate din partea fiecăruia în domeniul pe care îl stăpânește și pentru care s-a pregătit.

Senior IOAN SĂCĂREA

Lasă un comentariu